DIVINA PARODIE

Nu ma faceti sa vin la voi!

Eu: bă ‘mniezo, când mai scrii cu sfântul tău deget în piatră, cum făcuşi cu Moise, scrie  bre şi Tu cu diacritice.

‘mniezo: Mi-e lene, bă. (a se remarca, cel de sus  cu C si S mare vorbeşte cu “bă”.

Eu: ţi le editez eu, mă, lasă-le în draft.

El, ‘mniezo adică: bine, bine, lasă ca editez eu că am o grămadă de prostii în draft.

Tot eu: Bă, ai 3 (3 în p*ula mea, să cităm din clasici). La tine tot ce trece de 2 înseamnă o grămadă?

‘mniezo, conclusiv: tot de trece de 3 se numeşte amiciţie mă, nu orgie.

Aşadar, iubiţi enoriaşi, de azi o să mă şi eu pe aici. Nu uitaţi, împărţiţi tot ce aveţi cu mine, aşa cum odinioară se obişnuia. Grâne,  alcool, muieri, Gajica lu’ Mniezo, fosta gajică a lu’  Mniezo. Nu împărţiţi cu mine: boli venerice, ani de puşcărie rămaşi sau datorii.

Domnul şi maica stareţă să fie cu voi!

V-am tot amenintat pe ici pe colo, referitor la prodigioasa activitate intelectuala a bunului mniezo, despre care stau marturie o serie de aberatii in proza sau lirice si pe alocuri ploaie.

Amu sa va povesteasca bunul mniezo despre operele sale complete, care au fost la inceput o povestire, care a devenit nuvela, care se pare ca va deveni un roman foarte stufos, daca timpul, Debussy si, respectiv, bunii mei prieteni Justerini si Brooks imi vor permite.  Asta desigur  daca nu ma suna Cristoase! imbracat in melc cu camasa sa ma duca in locul pierzaniilor sufletului si ficatului, locul unde sunt ingropate multe Taine. Aberez. Am sa purced deci la publicarea a fragmente din pseudo-nuvelo-romanul “Casa”, adica, din cand in cand, veti gasi capitole distribuite random in paginile alaturate, astfel incat sa nu impiedice pe preacuviosul cetitor sa se dedice intamplarilor prin care bunul mniezo a avut onoarea si priceperea sa treaca cu bine. Va doresc deci lizionare placuta.

Ca tot am zis de Cristoase!, in blocul ala de fapt eram trei. La etajul unu statea cel mai cool copil din oras, care avea inclusiv minge de basket. Pe vremea aia, venisera canadienii sa faca centrala si primul lucru pe care l-au facut au fost doua terenuri de basket absolut minunate.  Nu e neaparat foarte amuzanta faza asta, dar merita povestita, ca e tot din copilarie si e tot cu Cristoase! de la doi.

In fine, copchilul cool ne-a lasat mingea de basket la un moment dat, mie si lui Cristoase!, dar n-a zis caruia dintre noi o lasa. De unde si celebra “mi-a lasat-o mie.. ba mi-a lasat-o mie”. In fine. S-a terminat cu bataie. Bataie urata, adica. Am reusit sa-i umflu amandoi ochii lui Cristoase! si el avea ceva ghete care, aplicate ca’n reclame asupra testiculelor bunului mniezo, au durut frate. Mai aveam vanatai pe coaste si nu mai stiu ce, ca a fost chiar demult.

Apoi, ne-a batut mama. Mai mult pe mine, ca la Cristoase! se vedea mai rau ca o incasase. Plus ca eram copilul ei ceea ce genereaza o anume responsabilitate cand e vorba de bucati peste picioare cu o rigla desprinsa din ceva scaun pliant. Da’ l-a batut si pe Cristoase!, nu ma plang. La vo 10 minute, ne-a batut si mama lui Cristoase!, tot pe amandoi, si culmea, m-a batut de parca eu eram copilul ei, nu Cristoase!. Si tot peste acelasi picior, cu precadere. In acelasi loc. Bunul mniezo crede ca mamele sunt antrenate sa loveasca in anumit loc si li se distribuie ceva scandura, curea, antena de radio pe care am rupt-o, chestii de genul asta, cu care se antreneaza sa loveasca cu aceeasi forta in acelasi loc. Asta naste semne de intrebare. Anyways.

Peste inca alta ora am avut voie afara, amandoi. Am fost sa jucam basket, bineinteles. El nu prea vedea, eu nu prea puteam sa merg, asa ca scorul a fost egal.

Asa ca fapt divers, bunul mniezo are un titlu mai nou, acela de licentiat. Cam tarziu si dupa multe incercari bunul mniezo a rezolvat eterna problema a tuturor, facultatea.

Si ce i-a trecut prin cap profesorului de istorie sa il intrebe pe bunul mniezo cand acesta, transpirat tot si mirosind a istorie, isi sustinea lucrarea de licenta:

“Auzi, dar dumneavoastra ati scris aici Mihai, fiul lui Carol si al principesei Elena; care Carol, Carol I, al II-lea, al III-lea, al IV-lea?”

Bunul mniezo s-a incruntat si s-a gandit ca o gluma e tot ce e nevoie intr-un examen de licenta asa ca a raspuns nonsalant:

“Pai au fost numai doi: Carol I si Carol al II-lea, deci sansele erau 50%”

Toata lumea a ras, mai putin profesorul de istorie, bineinteles. Asa ca bunul mniezo nu a luat 10 la licenta, ceea ce nu dorim nimanui.