DIVINA PARODIE

Nu ma faceti sa vin la voi!

Cristoase! arata ca un drac uman. Are o pleata rara, impletita in coada de ponei, ca sa zic asa. Intr-un post pe care cred ca l-am sters la un moment dat, povesteam cum Cristoase! de gelozie a muscat dintr-un oltcit si si-a spart dintii, pe care i-a inlocuit cu dinti de metal. Erau de fapt de argint cred, dar aratau teribil. Unde mai pui ca era tatuat din varful degetelor pana sub barba undeva..Muscase din oltcit ca era oltcitu’ lu’ concurentu’. Deci tigle pe casa nu are de felul lui. A doua nevasta l-a parasit ca nu aducea bani in casa. Nu era bautor, nici fumator, nici nu spargea banii la striptiz. Venea din strainatate cu bani si le dadea marci la aurolaci sa se dea pe gheata cu fata. Era bucatar de fel, chiar priceput, asa ca intr-o zi, am fost cu Cristoase! si cu niste amici ai lui si ai mei in ceva sat langa Lugoj, ca sa cumparam porumbei de la unu’ de-l stia Cristoase!, ca sa facem salata de porumbei.  Am ajuns, am trecut la afaceri, Cristoase! a cumparat toti porumbeii de-i avea ala, care erau destui, asa, vo suta de perechi., poate mai mult. In pret a intrat si o gasca, pe care am denumit-o Margareta si pentru ca nu incapea in sacul in care Cristoase! ambalase porumbeii, a legat-o cu cureaua de gat si o plimba asa, mai fara voia dansei.  Margareta era fata buna, dar avea obiceiul prost sa mearga oriunde nu mergea Cristoase! care injura catranit, pentru ca in acelasi timp cara in spinare sacul de porumbei care se zbateau si ei de numa’numa. In fine, iata-ne deci in Timisoara, prin centru, prin Unirii, mergand catre apartamentul lui Cristoase! unde trebuia sa facem salata de porumbei. Noi, adica prietenii, eram destul de ofiliti de la alcool, asa ca imaginea cu Cristoase! era destul de amuzanta. Cand am ajuns in apartament, Cristoase! a legat-o pe doamna Margareta de usa de la frigider si pentru ca se astepta sa vina nevasta dintr-o clipa in alta, a ascuns porumbeii in masca de la chiuveta, unde i-a indesat cu chiu cu vai. Atat porumbeii cat si Margareta au ramas acolo uitati de soarta inca o zi, pana a durat betivaneala.  A doua zi, Cristoase! lemn de beat s-a gandit in marinimia lui sa elibereze porumbeii, asa ca i-a aruncat pe geam rand pe rand de la etajul patru, strigand “zburati, sunteti liberi!”. Porumbeii din nefericire, dupa o zi inghesuiti in masca de la chiuveta intr-un sac, pierdusera aceasta abilitate. Nu aceeasi soarta a avut-o biata Margareta, care a renuntat la tabieturile de doamna si s-a cacalit prin bucatarie ceea ce a starnit mania lui Cristoase! care, pentru a impiedica viitoare astfel de iesiri total nepotrivite pentru o domnisoara de varsta Margaretei, i-a cusut curul. Imi pare rau ca va dau acest detaliu, dar e totusi o intamplare iesita din comun, merita sa o stiti si domniile voastre.

Acum ca stiti cine e Cristoase!, va zic ca spre rusinea lui se vede nevoit sa divorteze a patra oara. Se pare ca aleasa inimii dansului nu prea a apreciat dovezile de iubire ale lui Cristoase!. Dintre aceasta, ultima, care indica desigur o iubire aleasa, a fost tentativa lui Cristoase! de a-i scrie sotiei ca o iubeste. Asta n-ar fi asa iesit din comun daca n-ar fi incercat sa scrie asta chiar pe umarul dansei folosind o lingura de lemn. Doar v-am zis ca e bucatar de meserie..

Ieri noaptea bunul mniezo s-a betivanit cu Cristoase!, care a venit tocmai de la noi de-acasa de la malul marii pana la Timisoara. Cu ocazia asta ne-am comemorat mamele si am depanat amintiri. S-a intamplat ca prietenii bunului mniezo sa inchirieze acum multa multa vreme o amarata de carciumioara de vo doi metri patrati, unde sa sarbatorim faptul ca doream sa ne imbatam. Astfel ca, in jurul orei doua noaptea, dar mai ales in timpul ei, bunul mniezo echipat in jurul braului cu toate camasile de grunjeri ai prietenilor (adica vo 11 camasi) si Cristoase!, echipat cu fraza “mi-e rau”, zaceam pe acoperis, hotarati sa vomitam la vale. Ca sa intram cu ghetele pline de noroi in detalii, acoperisul nu era inclinat cam deloc, dar asta nu ne putea opri pe noi. Si unde nu-mi ies in cale, se cobor la vale din bar doi dintre prieteni, pusi pe fumat. Noi eram cam deasupra lor si tocmai calculam ce glume proaste sa le facem, cand, dinspre cetatea dusmana, discotecacomunala, se indreapta catre cei doi prieteni trei bucati de mobilier negru, dintre care doua sifoniere si o noptiera destul de solida. Sifonierele si noptiera, erau imbracati toti trei in treling si pantofi, fapt dupa care ne-am dat seama ca, coroborat cu culoarea de camuflaj a pielii pe timp de noapte, nu puteau fi tocmai intelectuali. Bineinteles, noptiera era pusa pe scandal, ceea ce a dus la nevrozarea sifonierelor care din senin si buna pace si de n-o fi cu banat, se apuca sa mi-i plesneasca pe prieteni. Bunul mniezo si Cristoase!, acesti batman si vatman intre eroii contemporani, bineinteles ca au sarit sa isi ajute prietenii. Au sarit dupa urmatoarea metoda: bunul mniezo a aplicat procedeul “ninja sinucigas”, sarind cu un Yoko Tobi Geri perfect fix in mufarina unuia dintre sifoniere.  Cristoase! la randul lui a sar.. nu. Cristoase! s-a dat jos frumos prin spatele barului, pe unde urcasem, apoi a ocolit curtea, a intrat prin spatele barului si a aparut si el la locul accidentului cam la vo 15 minute.

In timpul asta cei doi prieteni  disparusera bineinteles dupa colt, lasandu-l pe mniezo cu sifonierul ramas infipt bine in picioare si cu noptiera care tipa iritata. bunul mniezo s-a prins repede ca ceva e putred asa ca a activat brusc viteza roackerului beat, care e egala cam cu doi warp. Deci, in calitate de sportiv la acea ora, bunul mniezo nu prea putea fi prins. A ajuns acasa si s-a culcat linistit.

In acest timp, sifonierele devastasera barul si l-au pleznit bine pe singurul dintre roackeri care dormea linistit pe o canapea.unul dintre sifoniere, cel blagoslovit cu un mare “Caterpilar 42″ pe mocofan de bunul mniezo, sparsese cu pumnul vitrina carciumei si acum sangera pe procesul verbal al politiei, explicand de zor ca “deodata, din cer a venit unul cu multe camasi, asa ca eu l-am pleznit pe asta” – si arata spre prietenul nostru cu nume de neamt care si-o luase fara sa priceapa mare lucru.  Politienii nu prea reuseau sa completeze procesul verbal pentru ca nu intelegeau cum se scrie numele prietenului nostru cu nume de neamt. In fine, amenda, P.V. de constatare, etc etc.

Dimineata, vine Cristoase! la bunul mniezo, care Cristoase! e sinonim si simultan cu tipul de la doi de care va mai ziceam. In fine, era de-al casei, asa ca intra in casa fara sa-l intrebe nimeni nimic. Ajunge la bunul mniezo in camera, care bunul mniezo dormea linistit. Il trezeste si ii explica buimacului mniezo ce prostii au facut ei. Bunul mniezo cam uitase, dar, ridicandu-se in capul oaselor, gaseste stransa bine in pumn peste noapte dovada: o bucata de trening de vo 5 centimetri patrati, cu sigla de la adidas pe ea. Ce-am invatat noi astazi? Ei bine, nu te lua de roackeri ca-ti rup fâşul.

Timisoara, anul curent dupa Cristoase!, ziua de ieri.

Nu.

Hai s-o luam cu inceputul..

Bunul mniezo s-a decis s-o viziteze pe ma-sa, care locuieste intr-alt oras, ferit de mare. Asa ca bunul mniezo s-a urcat in Esmeralda Delahoya Velacruz Miranda Cardinal, proprietate personala a domniei sale si a trecut in drumul spre ma-sa sa ridice un colet de pe drum format din ta-su si un coleg de serviciu al acestui tata. Coleg care avea treaba la gara. Unde ta-su lui mniezo a decis sa campeze ancorat pofund intr-o sticla de Napoleon (daca ar sti Napoleon ce-a ajuns..) In fine. Neavand nimic mai bun de facut, bunul mniezo s-a dus sa se uite cam ce tren mai trece prin gara si pentru ca era un tren in 5 minute, s-a urcat si a calatorit pana haaaaat hat la capitala. Ne-am dat cu metroul, ne-am dat cu gajica, dupa care ne-am dat cu spray si am purces mai departe. Craiova, amenda pentru fumat in tren, ca ce le poate mintea la ‘mnii ofiteri? ba n-am luat amenda ca bunul mniezo chiar s-a adresat cu “domii ofiteri” lucru care i-a flatulat pe toti cei patru slujbasi in turma contribuabililor si l-au scutit pe mniezo de amenda.. si iacata-ma in Timisoara, cucerind-o pe gajica, in parcul botanic. Unde dupa ce bunul mniezo a cucerit-o ce-a cucerit-o pe gajica,  de sub un superb exemplar de stejar (quercus robur pentru virginii care mai cred ca latina cucereste o femeie), ne privea un boschetar. Unul dintre aceia care cred ca bronzul cu care sunt vopsite sobele inseamna sa strici bunatate de bronz, unul dintre aceia care foloseste robinetul doar pentru bani in spatiile amenajate pentru cumparare de fier vechi.. in fine. El ne privea. Ne privea cu pofta, cu drag, cu un pic de dispret, cu simt civic, cu candoare, ne putea privi cu orice pentru ca bunul mniezo intelege. Dar, inca ceva: ne privea cu un i-phone. Si din cand in cand, ne privea cu blitzul, cu poze, cu etc etc. Bunul mniezo n-a avut intelepciunea, puterea sau dorinta sa scoata amaratul lui de nokia 1100, sa-i faca o poza cu lanterna meseriasului, sa-i arat eu lui!

Sa fi fost acum mai multi ani, pe cand bunul mniezo iubea Timisoara si implicit pe gajica, banateanca pe trei sferturi unguroaica, frumoasa foc, cu nume pe latura franceza. Gajica l’a luat pe bunul mniezo acasa sa ii arate blanita. Nu neaparat blanita ei, desi poate ca si asta, cat mai ales o blanita de iepure sau chair mai multe blanite de iepure care tineau loc de covor la gajica in camera. Blanitele, atat cele de iepure cat si cele de gajica erau extraordinar de confortabile, motiv pentru care bunul mniezo s’a bucurat cu un prezervativ de menta, proaspat aparut pe piata, megahit in acea perioada. Desi sexul cu prezervativ de menta e ca si ceaiul fierbinte cu gheata, lui mniezo i’a placut pana cand s’a auzit pe undeva usa. Nu puteau fi decat doua variante: mama sau tatal gajicii. Astfel, bunul mniezo si gajica s’au ridicat urgent de pe blanitele lor si pentru ca bunul mniezo nu putea risca sa mearga la wc sa arunce prezeul si acesta sa pluteasca si sa nu se duca, bunul mniezo la bagat in buzunar. Zis si facut, cumva au scos-o la capat mniezo si gajica cu parintii, s’au facut ca citeau, ziua a trecut, bunul mniezo a plecat. S’a facut seara. Bunul mniezo pleaca de la casa lui sa cumpere o bucata de paine si 20 de tigari. Numa ca ghiavolu’ si’a strecurat coada in buzunarul lui mniezo si mniezo a uitat ca ascunsese acolo prezervativul cocolosit frumos si bine folosit. Intamplarea face ca acesta s’a regasit printre hartiile de zece mii cu care bunul mniezo intentiona sa plateasca painea si tigarile. Vanzatoarea era scarbita si facea scandal. Bunul mniezo ce era sa faca? s’a prefacut si el scarbit si s’a pus pe scandal. Nu e al meu, nu ma intereseaza, nu pun eu mana pe toate prostiile, etc etc!

Asa ca bunul mniezo a plecat urgent din alimentara, lasand banii si luand de acolo tigarile, painea si lasand bineinteles si prezervativul pe tejghea.

Vanzatoarea a iesit panicata binecuvantandu’l pe bunul mniezo cu caldura si cu vorbele: “nu pleca, treci si ia’ti prezervativul, boule”. Bunul mniezo privea la trecatorii care se uitau la ca la circ, lamurindu’i din cand in cand: eh, n’aveam bani sa platesc, ce era sa’i dau pe paine?

In timisoara, Cristoase! avea un caine pe care il chema Thar, un caine babalau cum nu existase caine de lupta pana atunci. Era mult spus caine de lupta pentru ca Thar era extraordinar de pacifist, desi daca se uita mai urat la tine nu aveai cum sa nu te sperii.. Thar era batran iar cand Cristoase! s’a imbolnavit grav de la o raceala provocata de o bataie pe care a luat’o intr’un bar si a zacut in spital o perioada mai in coma, mai sa’si vindece coastele rupte, Thar a zacut si el, pana a murit. Desigur, parodia divina face ca Cristoase! s’a vindecat dupa o luna-o luna jumate, dar saracul Thar, el de unde era sa stie cand s’a hotarat sa moara ca Cristoase! se va face bine? In memoria lui, a existat un bar in Timisoara care i’a purtat numele.

In barul asta despre care e vorba, bunul mniezo mai punea o muzica, mai lucra la bar. Acolo a cunoscut’o pe gajica de care ziceam in povestea aia de revelion. Gajica avea si ea o gajica, care se numea cealalta gajica. Cealalta gajica si bunul mniezo se priveau frumos unul pe altul, dara si gajica cu mniezo si gajica cu cealalta gajica se priveau frumos unul pe altul. Era mare incurcatura. Asa ca, pentru a nu provoca certuri, bunul mniezo s’a hotarat sa ii fie somn cu amandoua. Din pacate nu deodata, dar macar pe rand.

Desi erau extraordinar de frumoase, fiecare aveau o boala mica. Gajica era un pic anemica, dar numai un pic cat sa fie subtirica, cealalta ori era epileptica, ori avea darul lesinatului. Ei si acum sa trecem la cearta: cand s’a aflat ca mniezo le despartise pe cele doua gajici ca sa doarma cu ambele, mniezo s’a comportat ca un barbat adevarat: s’a imbatat si a negat tot. Iar scena arata asa:

Gajica tipa, ca orice anemica. Fetele anemice sunt prin definitie isterice cred. Mniezo se uita rosu prin ceata la ele in timp ce Cealalta lesina de zor. Gajica ii mai dadea doua palme sa o trezeasca, aia iar lesina, mniezo s’a dus la bar si a mai tras un vin.

Povestea se incheie cu cele doua gajici plangand una inbratele celeilalte hotarate sa il uite pe bunul mniezo si sa isi vada de viata lor armonioasa lipsita de penis. De altfel, l’au si uitat pe mniezo, Cealalta pana a doua zi, iar gajica pana peste o saptamana. Din cand in cand insa si in zilele noastre isi aduc aminte de parodia divina si mai dau cate un telefon sa ii explice bunului mniezo ca ce frumos le sta impreuna inca, dar mniezo stie ca in gandul lor Gajica isi repeta isteric ca era bine cu mniezo in timp ce Cealalta isi spune “cu mniezo inainte” si lesina.

Zic, povestea asta e mai lunguta. Vezi sa ai tigari, sucul langa pat si du’te repede si fa pipi, ca o sa dureze ceva.

Te’ai intors? Sa o luam cu inceputul inceputurilor..

Partea I

Pe vremea cand mniezo facea dus in caminul III din observatorul din Cluj, acolo unde prin mila lui insusi si locuia, mergea la dus in ghete, ca ii era lene sa isi cumpere papuci. De fapt, mniezo cheltuia banii pe bere si ii era lene sa aiba bani de papuci. Asa ca iesind el din dus, pe hol, inarmat cu ghetele in picioare si un propop in jurul braului divin, mniezo a vazut la capatul holului, in fata camerei unui prieten (zis Cristoase!), doua gajici una mai reusita decat cealalta.. si mniezo tare s’a mai bucurat si s’a dus la ele si le’a cunoscut.. Si de cum s’a uitat mniezo la ele si’a dat seama ca uneia, sa’i spunem “Gajica”, tare ii mai placea de mniezo. Si lui mniezo ii placea de gajica asa ca au decis ei de comun acord sa se plimbe pe malul unui bar un pic, unde au si consumat niscaiva mirodenii la sticla. Incepand din noaptea aceea, bunul mniezo si “Gajica” au devenit apropiati.. Trecand zilele, mniezo a realizat ca “Gajica” avea la randul ei un alt gajic, care avea acelasi nume ca bunul mniezo. Pe mniezo, nu l’a deranjat gajicul gajicii, ca mnoh, fraieri inselati sunt pe toate drumurile, bunul mniezo nu avea timp de empatie si compasiune. Gajicul gajicii saracul se straduia sa invete in Timisoara, asa ca pe bunul mniezo nu’l incurca prea mult si nici pe “Gajica”. Dar asta pana dupa vo doua luni, cand mniezo a realizat ca “Gajica” si’a facut un nou gajic, care, culmea, avea acelasi nume ca si bunul mniezo si gajicul gajicii.. Zic, daca a gasit trei cu acelasi nume, asta probabil e criteriul dupa care se orienteaza ea, si cum numele lui mniezo e destul de comun, fatuca asta o sa aiba o viata agitata. Asa ca bunul mniezo a facut ce ar fi facut orice barbat normal. A rezolvat barbateste problema cu noul gajic dupa care s’a dus sa’l caute si pe vechiul gajic. Mniezo i’a dat telefon lui Gajic si l’a rugat sa il astepte in gara, ca mniezo il va recunoaste pe Gajic dupa poze si are sa ii spuna ceva de importanta maxima.

In aceeasi noapte, mniezo a zburat cu acceleratul spre Timisoara, ajungand acolo cam la 6 dimineata unde il astepta Gajic. Deodata, dandu’se jos din tren, mniezo a realizat ca de rezolvat problema barbateste nu mai putea fi vorba pentru ca Gajic era de doua ori cat mniezo in orice directie. Asa ca mniezo si Gajic au luat’o incet-incet spre Unirii in Timisoara, unde au sezut si au povestit cateva ore despre jocuri si desene animate. Mniezo a profitat de excursia la Timi ca sa vada orasul si cum Gajic avea si el niste treaba saracul, au convenit sa bea o bere mai tarziu.

Partea a II-a

Suntem intr’un bar din Timisoara care s’a inchis dar care la ora aceea era in foarte mare voga.. Bunul mniezo si noul sau prieten, Gajic, erau, dupa cum convenisera, la o bere. Mai precis, la a saptea.

Dezlegati la gura, mniezo i’a povestit lui Gajic tot in cele mai mici detalii, asa cum era si normal, apoi i’a povestit ca venise sa rezolve problema barbateste, doar ca date fiind circumstantele, mniezo nu isi poate asuma responsabilitatea deteriorarii propriului chip si nici pe al lui Gajic. Asa ca, de comun acord, cei doi, ametiti bine, au plecat in cautare de cocalari, manelisti, violenta, in fine, ceva care i’ar fi scutit pe cei doi de o bataie intre dansii. Si de pe la 3 dimineata pana aproape de 6, cei doi au umblat pe strazile Timisoarei privin incruntati la orice forma de viata, insa fara rezultat. Nimeni nu cauta scandal!

Osteniti, cei doi au hotarat sa se retraga in caminul unde locuia Gajic. Si cand colo, pe la 6 dimineata, din spatele celor doi flacai se aude un apasat “fututi mortii ma’tii de roacher”.

A fost un cadou pe care cerul ni l’a facut. Cu chiraituri, am sarit la ceea ce istoria avea sa consemneze drept cea mai mare bataie pe care am mancat’o. Ei erau initial 2, apoi 4, apoi nu i’am mai putut numara..

However, la un moment dat, brusc si extrem de stupid, Gajic s’a ridicat de jos, unde il cotonogeau aia. Eu ii zic “mergem?” el se scutura si zice “Hai.” Atat. Asta a fost tot, am plecat de parca eram la plimbare.. Cei nu stiu cati erau se uitau la noi socati cum o luam incet incet la picior, conversand ca si cum nimic nu s’a intamplat.. Cand am ajuns pe la 10 metri, am luat’o la fuga cu ei dupa noi.. Am intrat intr’un bloc si am batut la o usa.. Ne’au lasat in pace.

Partea a III-a: morala.

Morala e ca nu e nici o logica in toata povestea si nici ceva interesant. Doar ca ai citit pana aici pentru ca ti’am promis eu ca asta e cea mai tare poveste. Sau nu ti’am promis?

However, cum ar spune mniezo de peste canalul manecii, mniezo si gajic au ramas prieteni, gajic s’a despartit o vreme de “Gajica” dar apoi s’au impacat si acum sunt casatoriti, celalalt, cu care ne’a inselat pe amandoi e si acum ciuca batailor din ce’am mai auzit, bunul mniezo si’a luat si papuci..

Ah, ba da, e ceva amuzant in povestea asta.. Ajunsi in camera, bunul mniezo si gajic le’au povestit celor doi colegi de camera, pe care ii chema tot identic dar intre ei (sa le spunem Cristoase!I si Cristoase!II, nu?) aventura lor si cum au ajuns asa tavaliti. Totul, desigur, in fata unei sticle de palinca. Dupa vo 30 de minute, cateva tigari si doua pahare mari de palinca fiecare, cei doi Cristoase! s’au revoltat si s’au dus sa le spele onoare lui mniezo si Gajic. S’au intors dupa alte 15 minute batuti bine. Barbatii sunt deci prosti si previzibili inca din tinerete. Violenta nu e solutia problemelor. Si.. daca gajica te’a inselat cu doi pe care ii cheama ca pe tine, n’are rost sa te mai impotrivesti, oricum o sa iti fie nevasta. Amin!

p.s. E foarte posibil ca ordinea desfasurarii evenimentelor sa fie invers, adica intai sa o iei de nevasta si apoi.. Whatever.