va zic de mame!
Nu stiu ce-i cu mine de am scris de trei ori in doua zile.. asa ceva mai rar. Dar daca tot am vorbit de copchilu cool de la 1 si de Cristoase! de la 2, sa va zic si de vecinii de la 4, nu?
Vecinii de la 4 erau prieteni buni cu parintii bunului mniezo, la acea vreme un tanar si vanjos flacaiandru inalt, frumos si destept ca bradul la cei 1,5 metri ai dansului masurati pe ceas.
Vecinii de la 4 erau prieteni asa de buni incat petreceau de multe ori serile la noi, dupa bunul obicei parintii petrec in sufragerie, “tu du-te dincolo cu copiii si jucati-va”. De mentionat ca bunul mniezo inca nu implinise buletinul, asa ca temerile mamei ca nu apartin de petrecerea adultilor erau oarecum de inteles. Dar oricum, nu mai era mult pana la buletin, cred ca eram intr-a saptea.
Acuma, vecinilor le-a venit in vizita familia gajicii, care era si ea de-o schioapa cat mniezo asa, dar blonda si pe deasupra ii intra pieptul in camera la vo 5 minute inainte sa intre ea, cum sade bine oricarei gajica moldovianca venita tocmai de la German Rock. Cum suna asta pentru cineva ale carui colege de clasa de exemplu erau bine facute cam ca strugurii in martie, de ne era noua baietilor rusine sa ne schimbam de fata cu ele ca noi aveam tate si ele nu? Intrebarea era retorica, suna bine.
Acum stiti despre ce-i vorba, deci. Petrecere de tip “sufragerie”, bem ceva, mancam o sarmala, mai bem ceva, mai o cafea, mai dansam pe Mirabela Dauer iar de deasupra fotoliuliui din odaie priveste cu ochii dulci fata din “Rapirea din seray made in turkey”. In tot acest timp, copiii se joaca dincolo. Erau si multi, adica eu si gajica, asa ca ne-am putut inghesui intr-o singura camera, camera bunului mniezo, pe ceva fotoliu. Acum, ca detaliu, familia Bunul Mniezo vizitase previously (adica in episoadele anterioare) orasul German Rock, asa ca ne imprietenisem bine cu gajica. Primul sarut, prima mana sub tricou, apoi ne-au dat la gradinita..
Revenind. Bunul mniezo si gajica, precoci ca niste mici genii, el feroc, ea dibaca, exersau pupatul pe gura, o mare noutate in oracolele vremii. Cam pe la jumatea pupatului care evident ne facea sa ne tinem respiratia mai mult decat scafandrii, se-aude o liniste de undeva. Circumspecti, bunul mniezo si gajica isi dau seama ca linistea se auzea din casa si inlocuise petrecerea. Tiptil tiptil, bunul miezo se apropie de usa si apuca brusc clanta si deschide usa. In camera se pravalesc la vale una bucata mama mniezo si una bucata mama gajica, una peste alta, claie peste gramada, care pasamite fusesera groaznic de ocupate cu ascultatul la usa.
Gata, am scris-o si p-asta, nu de altceva, dar am sentimentul ca mama lui mniezo a descoperit secretele internetului si viziteaza divina parodie. Deci, la multi ani de 8 martie si mama e numai una!