Tot in fundul gol.
Precum am promis, bunul mniezo continua seria povestirilor despre alergat in fundul gol, Mniezo si Cristoase! se aflau in oraselul de bastina, un orasel mic si urat asa cum sade bine oricarui oras construit in jurul unui obiectiv comunist. Pe la o vreme, alergam destul de des in fundul gol prin oras, cam o data pe saptamana. Ei si devenisem celebri, pentru ca treceam chiar si prin centru (desigur, centrul era pustiu miercurea la 3 dimineata spre exemplu) si mai treceam si prin fata celor doua banci din oras, un bcr si un brd, asezate vis-a-vis si ca sa fim cu adevarat eroi salutam paznicii celor doua banci cu chiraituri de cate ori treceam. Ca sa fie povestea completa, sa va povestesc un pic si despre Gajica, care era prietena omului in gasca noastra. Gajica era fermecata de iesirile noastre nude, asa ca insista mereu sa iasa si ea cu noi in astfel de situatii. Noi, desigur, nu eram foarte incantati cu ideea.. Asa ca intr’o seara, cand Gajica ne’a prins un pic piliti, zice “hai sa alergam in fundul gol”. Noi aburiti ne bucuram de idee, Gajica nu arata chiar rau si aveam motiv sa’i vedem un pic fundul.. Dar pana la coltul de unde porneam ne’a mai pierit din curaj.. Iar cand ne’am dezbracat, am aruncat urgent hainele in bratele ei si am tulit’o. Gajica a ramas un pic plutind in deriva, apoi si’a dat seama ca a fost tepuita si a inceput sa alerge dupa noi strigand. Iar intr’o miercuri pe la 3 dimineata, paznicii au vazut doi roacketi fugind in curul gol prin fata lor si o gagica cu hainele in brate alergand dupa ei si strigand: “Nu fugiti de mine, ca vreau si eu”… Si paznicii au dus vorba despre asa lucru minunat si astfel am ajuns celebri, mniezo si fiul sau, Cristoase!