Iarna in pantaloni scurti.
Pe la o vreme, mniezo, desi tanar, era mare betivan. Prietenii ii spuneau “damigeana” deci iti imaginezi cam ce betivan era mniezo in tinerete. Mniezo avea un prieten depanator, expert in monitoare, calculatoare, tuica, palinca, horinca si toate speciile astea de caise adunate intr’un butoi si lasate sa fermenteze. Prietenul asta, sa’i spunem Cristoase!, desigur, era mai batran un pic decat mniezo, un pic e putin spus, deci un mare lider si indrumator spiritual. Dar pentru ca atat mniezo cat si Cristoase! erau prieteni cu Pink Floyd, ei s’au inteles bine. Am zis pink floyd? si pasiunea pentru alcool ii unea, cei doi fiind mari amatori ai tratarii ranilor cu vin si bere.
Intr’o seara de un romantism incredibil, cei doi trageau cu gingasie de niste vodka in white-horse, pe vremea aia un internet cafe in satuc, cand, deodata, pelicula s’a rupt. E ceea ce in latineste s’ar numi “cazus stupidus consumatus alcoolus exageratus”. Desfasurarea actiunii a fost urmatoarea:
mniezo s’a incuiat in wc, unde s’a dezbracat, s’a pus deasupra lui wc si a adormit. a dormit sase ore. afara, pe zi, erau cam 15-20 de grade. acum era deja noapte. incepuse sa ninga. dupa 6 ore, Cristoase! a spart usa si l’a gasit pe mniezo dormind, cu pantalonii in vine.
mniezo s’a lasat trezit si convins sa plece acasa. a ajuns acasa dimineata, pe la 8. s’a dus in camera lui insusi, unde a gasit plapuma aranjata in asa fel incat parea ca doarme cineva. asa ca a plecat la urmatoarea camera: la surori dormeau surorile. la parinti, dormeau parintii. ceva era dubios, asa ca mniezo s’a asezat in singurul loc la caldurica si ocrotit de eventuala furie a mamei: sub coltarul din bucatarie, pe gresie, cu spatele lipit pe calorifer. Dimineata, mama lui mniezo s’a bucurat tare, cand in bucatarie, de sub coltar, ieseau picioarele pline de ghete pline de zapada cu noroi ale bunului mniezo, care se incalzea linistit la calorifer, visand.
mama lui mniezo, femeie mai dintr’o bucata, il ia voiniceste pe mniezo de picioare si il taraste pe gresie in sufragerie, sa’l vada ta’su.
ta’su, cu mandrie: te doare capul? zic, ma doare rau.. te inveti minte? ma invat.. du’te si dormi. ma duc, ma duc.
a doua seara, mniezo a venit mort, lemn, copac, ranga, manga, muci, etc etc. plin de noroi pe ghete, dar plin de noroi pe ghete, mniezo se tupileaza pe langa mama care se juca la calculator pe biroul de langa patul lui mniezo. in graba de a nu supara pe nimeni, mniezo omisese sa se descalte si omisese un alt detaliu vital: mama’sa tocmai schimbase asternuturile. Acuma, nu are rost sa explicam cum se uita mama’sa atenta la mniezo, fara sa spuna nimic, ca o felina aflata la vanatoare. Mniezo s’a prins ca ceva e putred, asa ca a facut ce era de cuviinta, atunci cand a venit intrebrea “iar ai baut, animalule”: s’a intors linistit catre mama si, cu o fata inocenta, i’a vomitat pe picioare vo doua stacane de vin rosu, fiert, inca cald.
morala: Pentru cine crede ca bataia nu doare cand esti beat, tin cu aceasta ocazie sa va contrazic!