Eu, Ea şi Luna

Filed Under (De Basu) by Basu on 03-06-2010

Tagged Under : , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Amu ceva vreme, multă vreme zic, cam ca la un an, posedam încă un frumos şi unic exemplar din ceea ce mulţi ar numi ” femeia Aşa DA!”, cu toate cele (bine, avea ea un defect, pe mine, dar intre timp s-o rezolvat,asta îi altă naraţiune).  Într-una din zile, cam pe la miezul nopţii, eu şi ea ajungem ‘napoi acasă, nu la noi acasă, pentru că nu eram acasă,ba eram undeva pe la munte, sub Tâmpa zic. Ea cam trează, eu cam beat, nu foarte, numa’ atât cât să mă simt dator cu ceva romantism gratuit, taman când era să stăm de vorbă cu moş Ene.

Întind fain frumos mâna pe după gâtul ei, o strâng mai bine-n braţe, mi-arunc privirea înceţoşată spre fereastră, şi grăiesc cu damf de bere, cu vocea puţin sugrumată de importanţa momentului:

-Ui’ tu ce fain ne bate luna plină-n geam.

Ea se întoarce, mă priveşte cu ochii mari, după care izbucneşte-n râs, uşor convulsiv aş spune după cum se zguduia la 7 Richteri patul. Ba aş putea să jur că şi casa o luase puţin la vale, pen’ că dimineaţă ne treziserăm cu adresa schimbată, de la numărul 14 acu’ stăteam la 8.

Precizări intermediare, care ar fi trebuit să fie preliminare: sub Tâmpa locuieşte oraşul Braşov, cu o populaţie de cca. două sute şaptej’ de mii de braşoveni, iaşoveni, moldoveni şi nu numai. Un element distinctiv al oraşului sunt literele tip Holywood de pe Tâmpa, electrificate, başca luminate, care alcătuiesc cuvântul Brassó Braşov Aparent, în urma consumului excesiv de prea mult, şi uneori de beuturi în care producători iresponsabili au pus şi alcool, literele au proprietatea de a semăna cu doamna Luna. Şi am un cap frumos, rotund în colţuri, numa’ îl am dejeaba aş adăuga eu.

De ce plânge Ovidiu

Filed Under (De Basu) by Basu on 23-05-2010

Tagged Under : , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Aşa cum îi bine ştiut, sfinţia me o fo aproape popă. D-ăla cu cădelniţă, rochie neagră lungă şi ceaun în cap. Da cum bunu’ mniezo şi acoliţii lui din familia “Sfântul” ( că aşa am înţeles şi eu că-i numele ăstora de familie, Sfântu Cutare, Sfânta  Cutărica, ş.a.m.d) nu m-or lăsat să digeiesc prea mult la biserică, mă mulţumeam cu featuringuri, cu popa, unde eu interpretam refrenu’.A se citi că eram dascăl.

Amu, nu ştiu dacă voi ştiţi ce face dascălu’. Primo, mere la ciurci (din englezescul church) dimineaţa la 6, dat fiind că îi deţinător de sfinte chei, atârnate de sfântul breloc. Dej îi un fel de Sânpetru pe plan local, salutat cu “bunăziua domnu dascăl” de persoane care ar fi trebuit de mult să ia parte la ultima lor cântare live, babe zic.

Secundo, ca dascăl, eşti obligat să asculţi ce zice popa. Şi să îi răspunzi, nu obraznic , ci cu “Doamne miluieşte!”. Şi să faci ce-ţi zice popa să faci.

În acea dimineaţă de tristă veselă  amintire, popa, gras cum se cuvine să cie orice popă, şi chel aidoma, mi-o zis  să caut cu băgare de seamă prin sfintele dulapuri, pe unde-o plâns unu, Ovidiu, da nu o plâns ca orice om,  o plâns dulce licoros în sticle.

Orele 6:15 Am găsit locul unde-o plâns Ovidiu. O fo’ trist tare, o plâns 3 fiole.

6:17 Popa dă voleu paharu’

6:18 Unde dracu’ doamne iartă-mă bagă atât!

6:20 Doi popi?!! Cre’ că s-o gătat plânsu’.

6.30 Ni că mai plânsese într-o sticlă.

6:35 “Părinte, vin babele cu colive”  “Câte îs?”  “Multe tare”

7 fără un sfert: Babele îşi plâng morţii deja. Şi io nici măcar n-am început să cânt.

7:00 popa, admirând mormanul de vreo ceva sute de pomelnice, clătinându-se ameninţător către babele gălăgioase.

7.01 Popa dixit  “Avem la morţi, să ne trăiască!”

7.01 şi puţin, a doua grăire a popii:Babelor, voi aţi uitat să vă treceţi aci!

La maternitate

Filed Under (De Mniezo') by mniezo on 09-02-2010

Tagged Under : , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Ce n-am precizat niciodata, dar merita stiut este ca atunci cand s-a nascut, bunul mniezo a fost cel mai frumos copil din maternitate. Din orice maternitate. Din istoria maternitatilor.

Ce e mai mportant de stiut: curand bunul mniezo va scrie si chestii serioase, dar vor fi postate pe pagini auxiliare acestui sit, ca sa nu speriem pe prea-cuviosii cetitori care sunt interesati mai putin de literatura bunului mniezo si mai mult de pataniile acestuia si ale fiului sau Cristoase!, dar daca cuiva place ce bunul mniezo scrie, nu ezitati sa scrieti apasat cu cheia, la commenturi acolo.Gata, am anuntat ce era de anuntat.

Revenind la povestile noastre: bunul mniezo a fost cel mai frumos copil din maternitate. Atat de frumos incat pana si mamei lui mniezo i-a placut de el. Si i-a mai placut la Gajica, o asistenta frumusica foc as spune.  Si ei au iesit mai tarziu la un bar de langa maternitate si s-au imbatat amandoi si s-au plimbat mai apoi de manuta, au ajuns in fata casei ei, gajica l-a invitat pe mniezo la o cafea, mniezo a urcat la ea, statea la etajul patru si bunul mniezo a obosit si apoi a baut o cafea, a fumat o tigara, s-a uitat gales la Gajica si i-a spus: .. Nu i-a spus nimic, pentru ca evident, bunul mniezo a invatat sa vorbeasca mult mai tarziu, ca orice copil. Si gajicii i-a placut asa mult ce i-a spus bunul mniezo incat a zambit frumos, apoi s-a ridicat de pe fotoliu, a stins lumina … si uite asa a aparut si fiul sau Cristoase!

Mai prost ca tata-su!

Filed Under (De Mniezo') by mniezo on 06-02-2010

Tagged Under : , , , , , , , , , , , , , , ,

Zic, pe cand mniezo lucra intr’un bar la malul marii avea un coleg mai tanar. Intr’o buna zi, colegul vine la bar cu un om ceva mai in varsta si cere doua bexuri. Imi intinde o suma mult mai mare decat de obicei iar eu, stiind ca colegul de obicei nu plateste mai mult decat costa, ii intind restul inapoi colegului, impreuna cu expresia: “ba, tu esti mai prost ca tac’tu”. Colegul il ia dupa gat pe tipul mai in varsta si zice: “pai hai sa ti’l prezint”.