Filed Under (De Mniezo') by mniezo on 07-03-2010
Ieri noaptea bunul mniezo s-a betivanit cu Cristoase!, care a venit tocmai de la noi de-acasa de la malul marii pana la Timisoara. Cu ocazia asta ne-am comemorat mamele si am depanat amintiri. S-a intamplat ca prietenii bunului mniezo sa inchirieze acum multa multa vreme o amarata de carciumioara de vo doi metri patrati, unde sa sarbatorim faptul ca doream sa ne imbatam. Astfel ca, in jurul orei doua noaptea, dar mai ales in timpul ei, bunul mniezo echipat in jurul braului cu toate camasile de grunjeri ai prietenilor (adica vo 11 camasi) si Cristoase!, echipat cu fraza “mi-e rau”, zaceam pe acoperis, hotarati sa vomitam la vale. Ca sa intram cu ghetele pline de noroi in detalii, acoperisul nu era inclinat cam deloc, dar asta nu ne putea opri pe noi. Si unde nu-mi ies in cale, se cobor la vale din bar doi dintre prieteni, pusi pe fumat. Noi eram cam deasupra lor si tocmai calculam ce glume proaste sa le facem, cand, dinspre cetatea dusmana, discotecacomunala, se indreapta catre cei doi prieteni trei bucati de mobilier negru, dintre care doua sifoniere si o noptiera destul de solida. Sifonierele si noptiera, erau imbracati toti trei in treling si pantofi, fapt dupa care ne-am dat seama ca, coroborat cu culoarea de camuflaj a pielii pe timp de noapte, nu puteau fi tocmai intelectuali. Bineinteles, noptiera era pusa pe scandal, ceea ce a dus la nevrozarea sifonierelor care din senin si buna pace si de n-o fi cu banat, se apuca sa mi-i plesneasca pe prieteni. Bunul mniezo si Cristoase!, acesti batman si vatman intre eroii contemporani, bineinteles ca au sarit sa isi ajute prietenii. Au sarit dupa urmatoarea metoda: bunul mniezo a aplicat procedeul “ninja sinucigas”, sarind cu un Yoko Tobi Geri perfect fix in mufarina unuia dintre sifoniere. Cristoase! la randul lui a sar.. nu. Cristoase! s-a dat jos frumos prin spatele barului, pe unde urcasem, apoi a ocolit curtea, a intrat prin spatele barului si a aparut si el la locul accidentului cam la vo 15 minute.
In timpul asta cei doi prieteni disparusera bineinteles dupa colt, lasandu-l pe mniezo cu sifonierul ramas infipt bine in picioare si cu noptiera care tipa iritata. bunul mniezo s-a prins repede ca ceva e putred asa ca a activat brusc viteza roackerului beat, care e egala cam cu doi warp. Deci, in calitate de sportiv la acea ora, bunul mniezo nu prea putea fi prins. A ajuns acasa si s-a culcat linistit.
In acest timp, sifonierele devastasera barul si l-au pleznit bine pe singurul dintre roackeri care dormea linistit pe o canapea.unul dintre sifoniere, cel blagoslovit cu un mare “Caterpilar 42″ pe mocofan de bunul mniezo, sparsese cu pumnul vitrina carciumei si acum sangera pe procesul verbal al politiei, explicand de zor ca “deodata, din cer a venit unul cu multe camasi, asa ca eu l-am pleznit pe asta” – si arata spre prietenul nostru cu nume de neamt care si-o luase fara sa priceapa mare lucru. Politienii nu prea reuseau sa completeze procesul verbal pentru ca nu intelegeau cum se scrie numele prietenului nostru cu nume de neamt. In fine, amenda, P.V. de constatare, etc etc.
Dimineata, vine Cristoase! la bunul mniezo, care Cristoase! e sinonim si simultan cu tipul de la doi de care va mai ziceam. In fine, era de-al casei, asa ca intra in casa fara sa-l intrebe nimeni nimic. Ajunge la bunul mniezo in camera, care bunul mniezo dormea linistit. Il trezeste si ii explica buimacului mniezo ce prostii au facut ei. Bunul mniezo cam uitase, dar, ridicandu-se in capul oaselor, gaseste stransa bine in pumn peste noapte dovada: o bucata de trening de vo 5 centimetri patrati, cu sigla de la adidas pe ea. Ce-am invatat noi astazi? Ei bine, nu te lua de roackeri ca-ti rup fâşul.
Filed Under (De Mniezo') by mniezo on 19-02-2010
Ca tot am zis de Cristoase!, in blocul ala de fapt eram trei. La etajul unu statea cel mai cool copil din oras, care avea inclusiv minge de basket. Pe vremea aia, venisera canadienii sa faca centrala si primul lucru pe care l-au facut au fost doua terenuri de basket absolut minunate. Nu e neaparat foarte amuzanta faza asta, dar merita povestita, ca e tot din copilarie si e tot cu Cristoase! de la doi.
In fine, copchilul cool ne-a lasat mingea de basket la un moment dat, mie si lui Cristoase!, dar n-a zis caruia dintre noi o lasa. De unde si celebra “mi-a lasat-o mie.. ba mi-a lasat-o mie”. In fine. S-a terminat cu bataie. Bataie urata, adica. Am reusit sa-i umflu amandoi ochii lui Cristoase! si el avea ceva ghete care, aplicate ca’n reclame asupra testiculelor bunului mniezo, au durut frate. Mai aveam vanatai pe coaste si nu mai stiu ce, ca a fost chiar demult.
Apoi, ne-a batut mama. Mai mult pe mine, ca la Cristoase! se vedea mai rau ca o incasase. Plus ca eram copilul ei ceea ce genereaza o anume responsabilitate cand e vorba de bucati peste picioare cu o rigla desprinsa din ceva scaun pliant. Da’ l-a batut si pe Cristoase!, nu ma plang. La vo 10 minute, ne-a batut si mama lui Cristoase!, tot pe amandoi, si culmea, m-a batut de parca eu eram copilul ei, nu Cristoase!. Si tot peste acelasi picior, cu precadere. In acelasi loc. Bunul mniezo crede ca mamele sunt antrenate sa loveasca in anumit loc si li se distribuie ceva scandura, curea, antena de radio pe care am rupt-o, chestii de genul asta, cu care se antreneaza sa loveasca cu aceeasi forta in acelasi loc. Asta naste semne de intrebare. Anyways.
Peste inca alta ora am avut voie afara, amandoi. Am fost sa jucam basket, bineinteles. El nu prea vedea, eu nu prea puteam sa merg, asa ca scorul a fost egal.