DIVINA PARODIE

Nu ma faceti sa vin la voi!

Pentru confidenţialitatea datelor personale, în cele ce urmează, prin mila bunului Mniezo, protagoniştii nostri se vor chema Cristoase!Unu, Cristoase! Doi, Gajica Unu şi Gajica doi.

Cristoase!Unu era roacăr. Dar nu orice fel de roacăr, era unul din ăia răi, cu plete şi geacă de blugi, pantaloni peticiţi, perfuzie cu vodkă, în fine, toate cele. Cristoase! Doi era mai puţin roacăr, mai mult folkist, puţin purtător de ochelari, dar cu ceva ce Cristoase!Unu nu avea, nici măcar în visele lui cele mai frumoase, şi asta pentru că era roacăr, şi anume apartament propriu, cumpărat din sudoarea frunţii părinţilor, care erau recuperatori racheţi, specie întâlnită din ce în ce mai des pe meleaguri dobrogene.

Aşadar, Cristoase!Unu şi Cristoase doi, printr-o stranie coincidenţă datorată unei datorii a lui Cristoase!Unu la părinţii lui Cristoase!Doi cel rachet, se împrieteniseră la cataramă. Erau aşa de apropiaţi că împărţeau tot, de la mâncare la băutură şi ţigări, restanţele la facultă, şi empatizau atât de tare încât dacă pe unul îl durea capul, pe celălalt îl durea  în cur.

Într-o oarecare seară, Cristoase!Unu cel pletos şi Cristoase!Doi cel cu început de “pletos”  dezvoltau la o masă dintr-un celebru birt răposat teleologia Craţiei şi exhaustivitatea certitudinii ontologice, atunci când nu erau ocupaţi să sugă cu patimă din două halbe, ambele mai soioase chiar decât Cristoase!Unu. Şi cum sugeau mai tot timpul, hotărâseră să lase ontologia pe altă dată.

Privirea lui Cristoase!Unu căzu pe masa alăturată, pe care o rupse. Şi cum la masa alăturată, acum ruptă, stăteau Gajica Unu şi Gajica doi, acum fără masă, au venit la masa celor doi Cristoase, clătinându-se în tangaj. Probabil erau marinari. Sau dacă nu, ceva legături cu marinarii tot aveau.

Brusc, Cristoase!Unu şi-a adus aminte că i se făcuse somn, aşa că s-au dus tuspatru la Cristoase!Doi , care era foarte singur acasă, să se culce unii cu altele. Acasă, între schimburi de salive, Gajica Unu geme înfundat:

-Eu sunt pe stop, nu pot!

Cristoase !Unu a întrebat-o pe Gajica Unu, dacă nu are vreo carie, că aia nu e aşa o mare problemă, şi răspunsul ei a fost afirmativ. La fel ca cel al Gajicii doi.

Acum, fraţi de cruce fiind, Cristoase ! Doi nu puteau să se bucure separat de binefacerile secsului normal, aşa că , întinşi pe pat, cu cataramele cu cap de mort şi motoare Harley Mavinson din bazar în vine, emoţionaţi ca o liceană la bac, aşteptau pe Gajici să se întoarcă de la bucătărie.

Şi s-au întors, cu patru savarine extrem de frişcoase, reci ca gheaţa, pe care au început să le întindă prin locuri unde nu-i frumos să zicem. În vreme ce Cristoase!unu savura desertul cu chiuituri de bucurie, Cristoase!Doi era din ce în ce mai scârbit, atât de scârbit încât mai-mai că era să fie foarte scârbit.

Gata treaba, fetele scuipă contraceptiv, şi pleacă mulţumind frumos .

Cristoase!Unu:

-Bă, ce era mă cu mecla aia la tine?

Cristoase doi, verde la faţă, de parcă făcea fotosinteză:

-Bă, ai văzut savarinele alea mă?!

-Ce-i cu ele?

-Le aveam de-o lună în frigider, la cât au mâncat alea, dimineaţă ajung la spital cu toxiinfecţie alimentară.

Mi-am adus aminte de Cristoase! care era cu colejii lui de camera din caminul 5 din Observatorul din Cluj. Cristoase! nu era cel mai roacher din lume, asa ca s-a dus in Music Pubul din Cluj si ungurii de-acolo nu-i pareau lui foarte prietenosi. Cand ceva blond cu ochi albastri destul de solid a trecut printre el si cei patru prieteni ai lui, doi au cazut in cur. Asa ca s-au hotarat ei sa il incarce pe domnul cu ochi albastri, acest brad pitt de music pub cluj. Acestea fiind zise, l-au asteptat si cand brad pitt a iesit afara spre casa, Cristoase! i-a sarit in carca iar ceilalti cinci i-au dat un pumn. In total, i-au dat un pumn, pentru ca, imediat, cu Cristoase! in carca, brad pitt care era rachet moldavian le-a tras o mega mama de bataie celorlalti patru. Apoi incerca sa il dea jos pe Cristoase! din carca, dar evident, vazand masacrul, Cristoase! n-a vrut sa coboare decat dupa ce au negociat. Rezultatul a fost ca domnul Cristoase! l-a dus in carca pe Brad Pitt pana la casa dansului, adica din piata Avram Iancu pana haaaat sus in OPbservator, ocolit un pic, pe Calea Turzii.

Dar nu acum, mai demult, cand aveam 16 ani si Cristoase! avea 14. Acolo, pe traseul imbecil dintre Cabana Idiotului si ceva lac de prin Parang, ne-am ratacit de doua ori la dus si de trei ori la intors. Dar l-am luat pe Cristoase! si hai sa mergem la cabana. La Cabana Idiotului a fost super misto. Idiotul asculta zepp si ac/dc iar bunul mniezo s-a lasat agatat de o evreica de aproape 30 de ani. Misto gajica evreica, dar mai misto era gajica MILF de aproape 40 a lui Cristoase! care avea 14, dar deh, eram barbati cu par la unde esti barbat, asa ca ce ne pasa noua sau lor? In fine, ne-am pupat un pic care pe unde, era cam intuneric, fetele erau destul de straine de felul lor, asa ca nu vorbeau decat limba lui Michael Jackson, dupa cum am mentionat, limba in care i-au explicat Idiotului ca noi montam corturile in camera lor in seara aceea. Dar Idiotul idiot fiind nu a inteles sau nu a vrut sa inteleaga, asa ca ne-a gasit in camera lor, nu prea imbracati nicibunul mniezo nici Cristoase!, nici gajica evreica nici gajica MILF, deci a procedat la ce putea sa procedeze un idiot: ne-a dat afara pe bunul mniezo si pe Cristoase!, care explicau nevinovati ca e o neintelegere si platesc fara probleme camere, numai sa ii lase sa stea ca traseul era absolut imposibil si acum mai si ploua si nu vedeai la un metru in fata.. Idiotul nu a vrut sa inteleaga nici limba romana, asa ca am plecat cu Cristoase! amarati, prin ploaie, pana cand, uzi leoarca, am gasit un bolovan mai mare sub care ne-am adapostit unul in bratele altuia pana dimineata, tremurand de frig. Aveam cu noi trei pachete de Viceroy noi noute, in tipla, dar nu aveam foc. Asa ca am tremurat fara tigari. Bunul mniezo, in barbatia lui, a dormit cu piciorul stang intr-o balticica, asa ca a facut un pic de reumatism. Cristoase! a dormit in barbatia lui cu spatele lipit de peretele ud din semi-pestera aia asa ca a facut aprindere la plamani. Mama idiotului a dormit atat in barbatia lui mniezo cat si a lui Cristoase!, astfel ca, prin asociere, probabil are acum reumatism si a murit de pneumonie, fie-i pneumoftiziologul aproape, ca ma doare piciorul de la ploaia asta.

Cristoase! arata ca un drac uman. Are o pleata rara, impletita in coada de ponei, ca sa zic asa. Intr-un post pe care cred ca l-am sters la un moment dat, povesteam cum Cristoase! de gelozie a muscat dintr-un oltcit si si-a spart dintii, pe care i-a inlocuit cu dinti de metal. Erau de fapt de argint cred, dar aratau teribil. Unde mai pui ca era tatuat din varful degetelor pana sub barba undeva..Muscase din oltcit ca era oltcitu’ lu’ concurentu’. Deci tigle pe casa nu are de felul lui. A doua nevasta l-a parasit ca nu aducea bani in casa. Nu era bautor, nici fumator, nici nu spargea banii la striptiz. Venea din strainatate cu bani si le dadea marci la aurolaci sa se dea pe gheata cu fata. Era bucatar de fel, chiar priceput, asa ca intr-o zi, am fost cu Cristoase! si cu niste amici ai lui si ai mei in ceva sat langa Lugoj, ca sa cumparam porumbei de la unu’ de-l stia Cristoase!, ca sa facem salata de porumbei.  Am ajuns, am trecut la afaceri, Cristoase! a cumparat toti porumbeii de-i avea ala, care erau destui, asa, vo suta de perechi., poate mai mult. In pret a intrat si o gasca, pe care am denumit-o Margareta si pentru ca nu incapea in sacul in care Cristoase! ambalase porumbeii, a legat-o cu cureaua de gat si o plimba asa, mai fara voia dansei.  Margareta era fata buna, dar avea obiceiul prost sa mearga oriunde nu mergea Cristoase! care injura catranit, pentru ca in acelasi timp cara in spinare sacul de porumbei care se zbateau si ei de numa’numa. In fine, iata-ne deci in Timisoara, prin centru, prin Unirii, mergand catre apartamentul lui Cristoase! unde trebuia sa facem salata de porumbei. Noi, adica prietenii, eram destul de ofiliti de la alcool, asa ca imaginea cu Cristoase! era destul de amuzanta. Cand am ajuns in apartament, Cristoase! a legat-o pe doamna Margareta de usa de la frigider si pentru ca se astepta sa vina nevasta dintr-o clipa in alta, a ascuns porumbeii in masca de la chiuveta, unde i-a indesat cu chiu cu vai. Atat porumbeii cat si Margareta au ramas acolo uitati de soarta inca o zi, pana a durat betivaneala.  A doua zi, Cristoase! lemn de beat s-a gandit in marinimia lui sa elibereze porumbeii, asa ca i-a aruncat pe geam rand pe rand de la etajul patru, strigand “zburati, sunteti liberi!”. Porumbeii din nefericire, dupa o zi inghesuiti in masca de la chiuveta intr-un sac, pierdusera aceasta abilitate. Nu aceeasi soarta a avut-o biata Margareta, care a renuntat la tabieturile de doamna si s-a cacalit prin bucatarie ceea ce a starnit mania lui Cristoase! care, pentru a impiedica viitoare astfel de iesiri total nepotrivite pentru o domnisoara de varsta Margaretei, i-a cusut curul. Imi pare rau ca va dau acest detaliu, dar e totusi o intamplare iesita din comun, merita sa o stiti si domniile voastre.

Acum ca stiti cine e Cristoase!, va zic ca spre rusinea lui se vede nevoit sa divorteze a patra oara. Se pare ca aleasa inimii dansului nu prea a apreciat dovezile de iubire ale lui Cristoase!. Dintre aceasta, ultima, care indica desigur o iubire aleasa, a fost tentativa lui Cristoase! de a-i scrie sotiei ca o iubeste. Asta n-ar fi asa iesit din comun daca n-ar fi incercat sa scrie asta chiar pe umarul dansei folosind o lingura de lemn. Doar v-am zis ca e bucatar de meserie..

E duminică. Aşa cum orice  orăşean cu gâtul ros de traistă e obişnuit, duminica se merge la târgul de animale. Acolo se vizionează, iepuri, peşti, câini, pârşi şi alte orătănii.

Azi, pe drumul de costişă ce duce spre acasă, tată-miu  a dat bot în bot, bine că nu la propriu, cu un prieten vechi. Al lui, ai mei încă n-au expirat. Aşadar, faceţi cunoştinţă cu Enache. Enache este alcătuit din mustaţă, nas roşu  şi aromat cu coniac ieftin. Din cauza lui, multe dezastre feroviare s-ar fi putut petrece, dat fiind că a îndeplinit funcţia de şef de gară într-un oarecare oraş. Ilustrativ  pentru pasiunile lui bahice este că locuitorii  oraşului unde Enache făcea cu mâna trenurilor au botezat o statuie din fierătanii ruginite, din parcul gării, deloc ironic, “Enache beat,lovit de tren”. Bine, admit, tot ei au numit  monumentul suprarealist al unui cub gol cu un jet de apă în interior “Hambarul abundenţei”, dar aceste fineţuri le-aş pune pe seama producţiei de vinuri mult peste medie de acolo.

Revenind. Aburit vizibil.

-Ce faci mă? Că de când nu te-am văzut…Uite, eu cu sculele de pescuit, că ieri trebuia să ieşim pe mare să-i dăm  lu Jean pomană…Cum care Jean? Constantin mă, că a murit. Păi cu o seară înainte avusesem masă în port, şi el îi dădea cu coxu’…bea vin roşu, dulce, şi era cu pitpalacu. Ba mai şi punea două linguriţe de zahăr în el..şi..cu tensiunea…Se pilise şi ţipa la mine, cum făcea el. Că era cu barca aia a lui , Calliopi, că nu a dat-o la apă anu’ ăsta deloc. Şi s-a dus mă să se culce pe la 1, aşa…eeeeeee…noi am mai rămas.Şi nu s-a mai sculat. Că cine bea cu mine, moare.

După o pauză scurtă, uitându-se la tata:

-Hai mă, nu vii să bem una mică?

Gajica lui Cristoase! s-a mutat la spital fiindca bause niste pietre si i-au ramas la rinichi. Acolo, ca orice gajica tanara, era insotita de niste babute preacuvioase, cu frica lui mniezo. Babutele care mai de care citeau carti, jucau carti, scriau carti, ma rog, ca babutele..Ce fac babutele de plictiseala? Ezac! Corec! Direc! Sporovaiesc toata ziua despre gajica si cum erau si ele tinere cand erau tinere.. Si ce fac babutele de plictiseala? Ezac! Corec! Perfec! Discutii toata ziua despre doctorul batranel si de treaba si daca ar mai merge o tura. Ei bine, da si babutele plang cateodata. Din vorba-n vorba, babutele, una (R) 70 ani, cealalta (C) 80, incep cu “apoi, ce zici ca eu mai pot?”. Si nu spun ca una dintre babute isi ia inima-n piept si degetul in zda. Dap, exact, degetul in . IN! Ii zice la cealalta babuta: “nu vezi ca nici degetu’ nu-mi mai incape?”. Cealalta babuta vine cu o privire inteleapta, ca babutele” “pai esti tu proasta, nu vezi ce deget gros ai?”

Cine n-are batrani, sa-si cumpere!

P.S. multumim pe aceasta cale gajicii ca am inghitit gheata din scotch cand mi-o povestit si amu am si eu gheata la rinichi.

Cristoase! lucreaza la banca. Din cand in cand, in afara de matusele care vin sa imprumute milioarde ca sa construiascacasa la nepoti, mai vin si gajici, pe care Cristoase! le trateaza cu cafea, acolo pe loc sau dupa program. Cand a venit ultima bunaciune de gajica, dar in acelasi timp prima pe o scara de la 1-10 in top bunaciuni, Cristoase! i-a propus o cafea,ca el le da cafea acolo sau dupa program,  i-a luat buletinul si a aflat unde sta, i-a mangaiat manutele frumos ca un cuceritor, i-a facut card de cumparaturi cu comision mic, i-a zambit si i-a spus complimente.

Gajica nu lucreaza niciunde. Are un gras care are un Audi asa ca stiti deja ce lucreaza. Cand a venit la banca, i-a zambit frumos lui Cristoase!, a ras la glumele lui, a primit cu placere cafeaua, i-a dat buletinul lui Cristoase!, s-a lasat mangaiata pe manute, a zambit frumos din nou si din nou, a primit cardul de la Cristoase! si i-a curatat banda neagra de pe spate cu o moneda.

Pe bunicul lui mniezo il gasiti in blogroll. E ceea ce se cheama un voluntar si salveaza copii si i-a salvat in scandinavia si acum ii salveaza in portugalia si curand ii salveaza si in africa. Face ce am vrea toti sa avem curaj sa facem si bunul mniezo spre exemplu nu poate pentru ca ar trebui sa se lase de fumat.

Bunicul lui mniezo e inalt. E foarte inalt. Aproape da cu capul de crengile de la copac. Bunul mniezo nu trebuie sa se furiseze pentru ca el e mai scund si oricum e intuneric. Suntem personaje de Karl May si noaptea e din ce in ce mai neagra. Nu avem o varsta foarte inaintata, dar cum altii dau atacul la caise, noi atacam manastirea, in speranta gasirii chiliilor calugaritelor.  Curtea manastirii e foarte ingrijita si plina de lalele. Winnetou si Old Shatterhand sunt una cu natura in gloriosul lor conquest. Bine ca n-au caini fatucele astea ca altfel le stricam recolta de lalele. Pe prispa, lemnul vechi scartaie un pic si noua ne ingheata sufletele. Ajungem, ajungem, suntem acolo..

Si asa am aflat ca manastirea era de fapt de taici.

Am gasit o poza de la nunta lui Cristoase!, nu pun d-astea de obicei dar merita vazuta. Cristoase! vedeti si voi ce vesel e. Nasu mare vine cu papucii si berea la raport, iara mireasa e deja vanata, adicatelea relatia e clar de lunga durata. Sa le uram tinerilor insuratei casa de piatra!

Cica, pe la 14 ani bunul mniezo avea exact varsta de 14 ani. Batranii spun ca era destul de tanar atunci si se apucase el de cantat la chitara vrajit de Cristoase! care cu o mana manuia chitara si cu cealalta canta la ea foarte frumos. Aceiasi batrani spun cu jumatate de gura ca bunul mniezo se straduia sa invete si el despre chitara cu ocazia unei Gajica care se intampla sa-i profeseze dansului Chimie si de care era foarte indragostit. Si, cu durere in suflet pentru sistemul de invatamant de la acea vreme, va spun ca si Gajica era indragostita de mniezo, dovada faptul ca la banchet toti colegii lui mniezo si-au sarutat colegele numa bunul mniezo a sarutat-o pe ascuns pe Gajica, cu gura lui pe gura ei, cu mana lui pe mana ei si mai ales cu sentimentele lui duioase pe sentimentele ei duioase.

Revenind.

Bunul mniezo se apucase deci prin Mai sa invete sa canta si gura lui din chitara si, dupa banchet,cand se terminase scoala,  prin iunie, bunul mniezo stia doua lucruri esentiale:

1.  O piesa la chitara.

2.  Unde locuieste Gajica.

Detalii:

1. O piesa la chitara. Stere, de la Timpuri Noi. Cu versurile din care citam: “mirosul acru de pisat din drum te ia la Stere”.

2. Unde locuieste Gajica. Asta nu va pot spune, dar ca detaliu, locuia cu mama lui Gajica si cu cele doua surori ale sale dintre care cea mai mica avea 6 ani mai mult decat bunul mniezo la acea vreme. Acum am mai crescut si cred ca am si depasit-o.

Re-revenind.

Inarmat cu chitara, cu cele mai nobile intentii, cu dragoste si mai ales cu “Stere”, bunul mniezo se munceste sa sara gardul la Gajica, un gard de vo 3500 de metri, sau cel putin 2 oricum. Bunul mniezo, care a inventat mersul pe apa si multiplicatul pestilor, reuseste evident sa sara un amarat de gard, fara sa sparga chitara. Se apropie tiptil de geamul Gajicii, care era si geamul surorilor acesteia si brusc, in lumina romantica a lunii se aude clar si raspicat o voce care mai tarziu avea sa inebuneasca topurile: “La Stere’n crasma’n cartier, cu curve suti si mici cu bere..”. Ma rog. Holograf era prea complicat pentru acea vreme, iar stefan banica jr. nu aparuse ca nu murise inca Elvis si nici raduleasca nu cauta bataie.

Reactia fanilor, a presei din lumea intreaga a fost una previzibila: o bucurie imensa i-a cuprins pe toti, o fericire nepamanteasca le-a invadat trupurile.  Din nefericire, surse aflate la fata locului au confirmat pentru divina parodie tv ca nu le-a bucurat in egala masura pe Gajica, pe surorile dansei, pe mama aflata la dispozitia Gajicii si nu in ultimul rand, de fapt in PRIMUL rand, pe caine.

Caine, profil rapid:

Rasa: Dulau agresiv, ucigas, fara scrupule sau mila

Greutate: 220 kg fara geaca

Dotari: Rachete sol-sol anti-mniezo

C.V. Angajat al fortelor oculte  in ultimii 20 de ani. 18 persoane ucise instant prin sfasierea carotidei. 14 decedate lent prin scurgerea treptata a sangelui din corp in urma leziunilor. 2 atacuri armate, unul asupra unei banci si unul asupra Coreei de Sud. Un atentat sinucigas cu bomba. Atat atacurile armate cat si atentatul s-au soldat cu succes. 4 boxeri muscati si batuti cu o bata in urma unei altercatii intr-un bar. Era deci un caine mare si rau.

Re-re-revenind.

Caine ucigas. Mniezo chitarist. (Nu exista chitaristi solizi, sa nu uitam asta). Gard de 2 m. Bunul mniezo nu putea sari gardul cu chitara, dupa cum si-a dat seama instant. Asa ca a lasat chitara acolo si a fugit citam “mancand pamantul”. Alte pagube in urma acestei actiuni: o geaca rupta si unul dintre cei doi tenesi pierdut pe campul de lupta.

Peste vo luna bunul mniezo a dat admitere la liceu, in alt oras decat orasul de bastina. N-o mai vazuse pe Gajica de la banchet, pe motiv ca dansa avea un numar de telefon fix la care raspundea mama Gajicii si ii spunea bunului mniezo numai minciuni, gen “nu vrea sa vorbeasca cu tine, intelege!”. In fine. Dupa admitere la liceu incerc din nou sa o sun. Aflu ca era plecata, in luna de miere, de cateva zile. Era de fapt logodita de cativa ani cu un Ofiter III care de obicei lipsea de acasa, dar ultima oara a luat-o cu el in calatorie.  Si de nevasta. Si tot.

Dezamagit, singur si trist, bunul mniezo avea sa ramana corigent pe vara la Chimie intr-a zecea. De-aia!