DIVINA PARODIE

Nu ma faceti sa vin la voi!

Dupa o noapte fascinanta in care nu mai stim ce s-a intamplat, bunul mniezo se trezeste imbracat, constatand cu stupoare ca a reusit sa ajunga acasa. Dar cand a plecat si de unde?!!?!?!?

In fine. Suna Cristoase!, zice.. Ba, treba sa vii pe-aici sa ma imbat eu rau de tot si tu sa scrii acolo pe blog ca a inviat Cristoase!. Mda, buna gluma, ma gandesc.

Pe cealalta mana, ca sa zic asa, daca ai nevoie de un dus dar iti vine sa vomiti in acelasi timp, faci dus si risti sa vomiti in cada sau mai bine te speli direct in wc? Astea sunt genul de dileme care-i dau batai de cap bunului mniezo intr-o dimineata de mahmureala crunta.

Am sunat-o si pe mama. Ce faci? Vopsesc oua. Ciudat mod de a-mi spune ca e si tata acasa. Gata, am facut si traditionala gluma de paste, cu ouale. Cristoase! a-nviat!

Am si eu o rugaminte pentru prea-cuviosii mei cititori. Zilele astea dezbateam cu nu mai stiu cine cel mai urat cuvant din limba romana. Nominalizarile mele au fost CÂRNAT, CLANŢĂ şi POŞTAŞ. Daca nu e un efort prea mare, sunt curios care sunt nominalizarile dumneavoastra. Va multumesc anticipat.Vom organiza un concurs si cuvantul castigator va fi premiat cu exact ce reprezinta. Spre exemplu, daca va castiga “POŞTAŞ”, bunul mniezo va va trimite acasa un postas, intr-un cosulet. Cu oua rosii.

In timisoara, Cristoase! avea un caine pe care il chema Thar, un caine babalau cum nu existase caine de lupta pana atunci. Era mult spus caine de lupta pentru ca Thar era extraordinar de pacifist, desi daca se uita mai urat la tine nu aveai cum sa nu te sperii.. Thar era batran iar cand Cristoase! s’a imbolnavit grav de la o raceala provocata de o bataie pe care a luat’o intr’un bar si a zacut in spital o perioada mai in coma, mai sa’si vindece coastele rupte, Thar a zacut si el, pana a murit. Desigur, parodia divina face ca Cristoase! s’a vindecat dupa o luna-o luna jumate, dar saracul Thar, el de unde era sa stie cand s’a hotarat sa moara ca Cristoase! se va face bine? In memoria lui, a existat un bar in Timisoara care i’a purtat numele.

In barul asta despre care e vorba, bunul mniezo mai punea o muzica, mai lucra la bar. Acolo a cunoscut’o pe gajica de care ziceam in povestea aia de revelion. Gajica avea si ea o gajica, care se numea cealalta gajica. Cealalta gajica si bunul mniezo se priveau frumos unul pe altul, dara si gajica cu mniezo si gajica cu cealalta gajica se priveau frumos unul pe altul. Era mare incurcatura. Asa ca, pentru a nu provoca certuri, bunul mniezo s’a hotarat sa ii fie somn cu amandoua. Din pacate nu deodata, dar macar pe rand.

Desi erau extraordinar de frumoase, fiecare aveau o boala mica. Gajica era un pic anemica, dar numai un pic cat sa fie subtirica, cealalta ori era epileptica, ori avea darul lesinatului. Ei si acum sa trecem la cearta: cand s’a aflat ca mniezo le despartise pe cele doua gajici ca sa doarma cu ambele, mniezo s’a comportat ca un barbat adevarat: s’a imbatat si a negat tot. Iar scena arata asa:

Gajica tipa, ca orice anemica. Fetele anemice sunt prin definitie isterice cred. Mniezo se uita rosu prin ceata la ele in timp ce Cealalta lesina de zor. Gajica ii mai dadea doua palme sa o trezeasca, aia iar lesina, mniezo s’a dus la bar si a mai tras un vin.

Povestea se incheie cu cele doua gajici plangand una inbratele celeilalte hotarate sa il uite pe bunul mniezo si sa isi vada de viata lor armonioasa lipsita de penis. De altfel, l’au si uitat pe mniezo, Cealalta pana a doua zi, iar gajica pana peste o saptamana. Din cand in cand insa si in zilele noastre isi aduc aminte de parodia divina si mai dau cate un telefon sa ii explice bunului mniezo ca ce frumos le sta impreuna inca, dar mniezo stie ca in gandul lor Gajica isi repeta isteric ca era bine cu mniezo in timp ce Cealalta isi spune “cu mniezo inainte” si lesina.

Precum am promis, bunul mniezo continua seria povestirilor despre alergat in fundul gol, Mniezo si Cristoase! se aflau in oraselul de bastina, un orasel mic si urat asa cum sade bine oricarui oras construit in jurul unui obiectiv comunist. Pe la o vreme, alergam destul de des in fundul gol prin oras, cam o data pe saptamana. Ei si devenisem celebri, pentru ca treceam chiar si prin centru (desigur, centrul era pustiu miercurea la 3 dimineata spre exemplu) si mai treceam si prin fata celor doua banci din oras, un bcr si un brd, asezate vis-a-vis si ca sa fim cu adevarat eroi salutam paznicii celor doua banci cu chiraituri de cate ori treceam. Ca sa fie povestea completa, sa va povestesc un pic si despre Gajica, care era prietena omului in gasca noastra. Gajica era fermecata de iesirile noastre nude, asa ca insista mereu sa iasa si ea cu noi in astfel de situatii. Noi, desigur, nu eram foarte incantati cu ideea.. Asa ca intr’o seara, cand Gajica ne’a prins un pic piliti, zice “hai sa alergam in fundul gol”. Noi aburiti ne bucuram de idee, Gajica nu arata chiar rau si aveam motiv sa’i vedem un pic fundul.. Dar pana la coltul de unde porneam ne’a mai pierit din curaj.. Iar cand ne’am dezbracat, am aruncat urgent hainele in bratele ei si am tulit’o. Gajica a ramas un pic plutind in deriva, apoi si’a dat seama ca a fost tepuita si a inceput sa alerge dupa noi strigand. Iar intr’o miercuri pe la 3 dimineata, paznicii au vazut doi roacketi fugind in curul gol prin fata lor si o gagica cu hainele in brate alergand dupa ei si strigand: “Nu fugiti de mine, ca vreau si eu”… Si paznicii au dus vorba despre asa lucru minunat si astfel am ajuns celebri, mniezo si fiul sau, Cristoase!

Zic, sa fi fost pe la 1400. Iarna. 1400 altitudine, desigur.. mniezo cred ca facea cancer sau ceva, ca nu avea voie sa fumeze si lua antibiotice, iar toata lumea din cabana sarbatorea de aproape o saptamana schimbarea anului.. deprimat, chiar in ultima zi din an, cu cateva ore inainte de revelion, mniezo a luat hotararea drastica sa bea si el ceva. Si pentru ca toti prieteni lui mniezo erau mamosi si de doua ori mai solizi decat mniezo si il tineau sub stricta supraveghere sa nu fumeze/sa nu bea, mniezo si’a luat o sticla mare si frumoasa de vodka cu el si inca doua bidoane de vin si mai o patura si s’a refugiat pe malul lacului. N’are rost sa vorbim despre romantismul situatiei, cu anul nou pe lac, cert e ca pe la 5 dimineata, in prima dimineata din an, prietenii lui mniezo au gasit pe tarmul lacului hainele lui mniezo si sticlele goale. Mniezo recuperase. Nu la mare distanta, chiar peste lac, intr’un boschet de maracini, mniezo isi odihnea divina fiinta, in fundul gol, in ghete si acoperit cu patura. Desigur, mniezo fiind mai greu maracinii se lasasera cu el, iar patura atarna in maracini la vo jumatate de metru deasupra, formand un fel de cort. Bunul mniezo s’a trezit cand un prieten bun s’a imbunat si i’a aruncat o piatra pe patura, de fapt piatra am zis? era cel putin o stanca, care de altfel i’a si adaugat lui mniezo perla in frunte care lipsea din coroana facuta de maracini. Si asa s’a trezit mniezo, pe malul unui lac de jde mii de kilometri lungime, dar de numai 50 de metri latime, gol pusca, inghetat, mahmur, sfasiat de maracini si cu capul spart in frunte (si cu un smoc de patura pe care il adusese piatra cu dansa). Dar problema nu era ca mniezo arata precum fiul sau Cristoase! in filmul despre patimi, problema era ca lacul era prea lung sa fie ocolit.. Astfel ca, dupa un tatal nostru regulamentar, mniezo a prins curaj si a facut cei 50 de metri de lac inot in cel mult doua secunde si vo alte doua sutimi.. Martorii aflati la fata locului si azi jura ca l’au vazut pe mniezo mergand, ba nu! alergand pe apa! Si mniezo ar fi dat orice sa fie in momentul ala moise si nu mniezo!

Zic, pe cand mniezo lucra intr’un bar la malul marii avea un coleg mai tanar. Intr’o buna zi, colegul vine la bar cu un om ceva mai in varsta si cere doua bexuri. Imi intinde o suma mult mai mare decat de obicei iar eu, stiind ca colegul de obicei nu plateste mai mult decat costa, ii intind restul inapoi colegului, impreuna cu expresia: “ba, tu esti mai prost ca tac’tu”. Colegul il ia dupa gat pe tipul mai in varsta si zice: “pai hai sa ti’l prezint”.

Zic, mniezo in tinerete lucra intr’n barulet, mai cochet asa, mai cu un iz de romantism, ingrijit si dragut, unde aruncasem pe un perete un articol de Times cu Beatles, un disc mai premiat de la Stones, mai ascultam un Chris Rea, ca ce’i frumos si lui mniezo ii place. Ei si cum sa nu se adune toata floarea cea vestita a intregului rasarit acolo? Si ca sa nu omita nici cel mai mic detaliu, mniezo se apuca sa isi prepare ceaiul dupa urmatoarea metoda: se ia cana cu apa fierbinte, se adauga pe o farfuriuta o lamaie, o prajitura, un zahar, un miere si mai ales un infuzor. Care, dupa cum bine stiti cei care ati mai baut un ceai la viata voastra data de mniezo, e un fel de instrument prevazut cu plasa, astfel incat sa’l poti umple cu ceai si sa il introduci in cana fierbinte cu apa, ramanand gustul si pastrand plantele acolo, in sinea lui. Mare i’a fost mirarea lui mniezo cand intr’o dimineata cand se desfata el cu niste muzica, a aparut o blonda (n.a.: asta nu e banc cu blonde), dar nu orice blonda, o blonda care l’ar fi facut si pe mniezo sa pacatuiasca macar o singura data. Pe zi. Mai lunguta, mai cu parul frumos si des, mai cu niste ochii de s’a oparit mniezo cu ceaiul.. Si cand sa se duca mniezo cu celebrul text de bartender: ce pot sa fac pentru .. pardon. cu ce te pot uh.. servi dansa zice, cu un glas suav: un limon e mela; ca o adaugare, limon e mela inseamna lamaie si mar, pentru cei care n’ati invatat italiana din sailor moon pe italia1. zic, papusa, e din partea casei numai sa’mi spui cum iti zic tie parintii, odorule, ca tare mi’ai cazut cu tronc. Ea, galesa, se uita frumos la mniezo, ca si mniezo e baiat frumusel vorba ceea si pe o miorlaiala care i’a mers la inima lui mniezo, aproape ca sopteste un nume, dar zicand ea asa incet mniezo n’o auzit el prea bine, deci detaliul asta picant nu vi’l pot spune. Asa ca mniezo a plecat frumos in bar, a incins o apa intr’o cana, a asezat frumos pe farfurie o prajitura cu mar, niste lamaie, un peu de zahar si mai un peu de miere. Plus infuzorul cu ceai. Detaliu important pentru ca, nu mare i’a fost mirarea lui mniezo sa vada cum miracolul blond a stors frumos lamaia in ceai, a pus zaharul si mierea si a lasat infuzorul pe margine, sorbind cu snobism cana cu apa oparita si cam atata. Zic, daca ma duc sa’i spun ca se pune si ceaiul in ceai, asta o sa se simta prost. Proasta. Adio relatie fierbinte de scurta durata cu mniezo. Asa ca nu i’am spus. Si a baut linistita apa fierbinte incet si dulce, cum sade bine oricarui expert in apa fierbinte cu zahar. Ba a si plescait un pic a placere. si a dat de doua ori din gene si zice sa plateasca. Eu zic, stai linistita, ca e de la mniezo. Ea multumeste frumos, zice ca a fost foarte bun ceaiul si o sa mai treaca; apoi dispare in noapte, pe la orele 11 dimineata. De’atunci, mniezo n’am mai vazut’o pe fermecata, desi tare i’ar mai fi placut, ca asa’s ele frumoase, astea care beau apa plata cu lamaie. Oparita. Si apoi, poate nu credeti ca asa a fost, dar bunul mniezo nu minte. Si daca nu crezi, vino numa si intreaba, ca legenda s’a pastrat cu un strop de melancolie si unul de haz, intr’un bar dinspre malul marii, cum mergi, pe stanga. Il recunosti dupa poza cu Beatles si discul Stones. Si acum se mai asculta Chris Rea..