DIVINA PARODIE

Nu ma faceti sa vin la voi!

Esti barbat atunci cand bei prima bere cu tatal tau, cand o implementezi primei gajici (ideea, zic) si cand ai fost la Puturoasa.Esti om atunci cand plantezi un copac, construiesti o casa si cresti un copil. Si dormi la Puturoasa. Cristoase! i-a pus numele intr-o seara in care culmea, Puturoasa mirosea mai bine decat de obicei.  De felul ei, nu-i o nespalata. Nu prea se spala jos, e-adevarat, dar se zugraveste an de an. A vazut multe la viata ei. Mai ales acum de 1 Mai, o sa mai vada. Daca mergi sa zicem in costinesti si ai chef de cea mai crunta betie, de cel mai bun loc de uitare, de dormit ca la cort desi esti in camera, de liniste sau de galagie, de cel mai adanc somn sau cel mai galagios party,  de prieteni sau de gajici, de mare si nisip, daca trebuie doar sa faci un dus sau sa-ti speli dintii, daca ti-ai pierdut portofelul,  intreaba de Puturoasa!

Eu inca nu vin la Puturoasa dar Read the rest of this entry »

V-am tot amenintat pe ici pe colo, referitor la prodigioasa activitate intelectuala a bunului mniezo, despre care stau marturie o serie de aberatii in proza sau lirice si pe alocuri ploaie.

Amu sa va povesteasca bunul mniezo despre operele sale complete, care au fost la inceput o povestire, care a devenit nuvela, care se pare ca va deveni un roman foarte stufos, daca timpul, Debussy si, respectiv, bunii mei prieteni Justerini si Brooks imi vor permite.  Asta desigur  daca nu ma suna Cristoase! imbracat in melc cu camasa sa ma duca in locul pierzaniilor sufletului si ficatului, locul unde sunt ingropate multe Taine. Aberez. Am sa purced deci la publicarea a fragmente din pseudo-nuvelo-romanul “Casa”, adica, din cand in cand, veti gasi capitole distribuite random in paginile alaturate, astfel incat sa nu impiedice pe preacuviosul cetitor sa se dedice intamplarilor prin care bunul mniezo a avut onoarea si priceperea sa treaca cu bine. Va doresc deci lizionare placuta.

Iti seama cum trece timpul? Odata cu trecerea anilor, bunul mniezo realizeaza ca lucrurile se schimba. Cand era copil, bunul mniezo batea toti copiii din cartier. Acum, la batranete toti copiii din cartier il bat pe bunul mniezo..

Dar!

bunul mniezo, in maretia sa, a dezvoltat un plan de bataie copii cartier.

Deci, revenind:

Plan bataie copii cartier!

Hai mnoh, serios acum, chiar crede cineva ca bunul mniezo e atat de malefic incat sa bata copiii din cartier dupa un plan dinainte stabilit? Va spun, secretul sta in spontaneitate! Un plan adevarat este un plan de investitii! Sa va explic:

Bar, fum, aglomeratie, bunul mniezo investise toate resursele sale dupa un plan de investitii bine stabilit intr-o sticla de ceva si in niste sticlute mai mici de ceva cu care sa stinga sticla de ceva, respectiv in niste shoturi de ceva intre sticla de ceva si sticlutele mai mici de ceva.

Spre rasarit, calarind o gajica, apare o gajica. Gajica isi opreste gajica langa mine si imi spune fara sa descalece: **** ** ***. Nu vorbea romana. Nici engleza. Vorbea ceva, dar nu stie nimeni ce era. Apoi, aratand spre mine ceva cu pieptul ei bine constituit, isi mana gajica mai departe si dispare in multime.

Bunul mniezo se uita la sticla, sticla se uita la bunul mniezo si isi dau seama ca vazusera amandoi acelasi lucru. Ei bine, da, era o gajica, care calarea o gajica.

Manat de curiozitate, bunul mniezo isi croieste cu sticla intr-o mana, paharul intr-o mana si spada intr-o mana drum prin multime in cautarea gajicii calare pe gajica. Deodata, din perdeaua de fum, un brat puternic il trage pe mniezo pe gajica, langa gajica. Se apropie tiptil de urechea mea o pereche de buze voluptoase, care-mi soptesc un nume evident, polonez: Gajikjwa. Bunul mniezo se uita la sticla, sticla se uita la bunul mniezo si ne prezentam Gajikjwii pe rand. Gajikjwa isi mana Gajica pe care o calarea catre casa bunului mniezo, indrumat de acesta care o calarea pe Gajica stand in spatele Gajikjwii, cu o mana pe sticla,   o mana pe pahar si o mana pe spada.

Ajungem acasa si Gajikjwa, fara sa se dea jos de pe Gajica, il azvarle pe bunul mniezo in patul domniei sale unde demonul intruchipat de Gajikjwa calare pe Gajica l-a facut pe bunul mniezo sa isi dea seama ca nu mai mancase demult covrigi polonezi.

Sfarsit de puteri si doborat de Gajickjwa calare pe Gajica, bunul mniezo adoarme cu o mana pe sticla, o mana pe pahar si cu spada indoita.

Cand zorile mocneau, bunul mniezo s-a trezit langa o singura Gajica, poloneza, inalta de 194 cm si purtand tocuri de alte 10 cm.

Bunul mniezo a condus-o pe Gajica pana la lift, unde a pupat-o frumos pe buric, ca acolo ajungea, si i-a spus frumos La revedere!

Cristoase! se intoarce beat lemn acasa, pe la un 5 dimineata cand soarele deja isi anunta sosirea calda si blanda. Si luminoasa. Etc. Cadrul romantic fiind deci prezentat, bunul mniezo is continua povestirea. Cristoase! era atat de beat, incat, atunci cand s-a pus sa-si caute cheia, s-a sprijinit prea tare de usa de la intrare,o usa veche-veche, ramasa inca de pe vremea usilor de la blocurile comuniste, daca isi mai aduce aminte cineva. Usa care, nemaiputandu-i suporta respiratia duhnind a bautura, a cedat. Astfel ca Cristoase! s-a trezit intins pe jos, de fapt, pe usa, cu cheia in mana. Galagie, s-a trezit mama lui Cristoase! care il privea necajita in timp ce Cristoase! cauta sa se ridice de pe usa si nu reusea. Maica-sa, cu o voce trista, ii spune: “vezi, mama, daca n-ai putut sa bei si tu cat sa te simti bine…”. Dupa un moment de pauza, Cristoase! ridica cu greu privirea spre maica-sa si ii spune la randul lui necajit: “pai daca nu mi-au ajuns banii…”

Zic, mniezo in tinerete lucra intr’n barulet, mai cochet asa, mai cu un iz de romantism, ingrijit si dragut, unde aruncasem pe un perete un articol de Times cu Beatles, un disc mai premiat de la Stones, mai ascultam un Chris Rea, ca ce’i frumos si lui mniezo ii place. Ei si cum sa nu se adune toata floarea cea vestita a intregului rasarit acolo? Si ca sa nu omita nici cel mai mic detaliu, mniezo se apuca sa isi prepare ceaiul dupa urmatoarea metoda: se ia cana cu apa fierbinte, se adauga pe o farfuriuta o lamaie, o prajitura, un zahar, un miere si mai ales un infuzor. Care, dupa cum bine stiti cei care ati mai baut un ceai la viata voastra data de mniezo, e un fel de instrument prevazut cu plasa, astfel incat sa’l poti umple cu ceai si sa il introduci in cana fierbinte cu apa, ramanand gustul si pastrand plantele acolo, in sinea lui. Mare i’a fost mirarea lui mniezo cand intr’o dimineata cand se desfata el cu niste muzica, a aparut o blonda (n.a.: asta nu e banc cu blonde), dar nu orice blonda, o blonda care l’ar fi facut si pe mniezo sa pacatuiasca macar o singura data. Pe zi. Mai lunguta, mai cu parul frumos si des, mai cu niste ochii de s’a oparit mniezo cu ceaiul.. Si cand sa se duca mniezo cu celebrul text de bartender: ce pot sa fac pentru .. pardon. cu ce te pot uh.. servi dansa zice, cu un glas suav: un limon e mela; ca o adaugare, limon e mela inseamna lamaie si mar, pentru cei care n’ati invatat italiana din sailor moon pe italia1. zic, papusa, e din partea casei numai sa’mi spui cum iti zic tie parintii, odorule, ca tare mi’ai cazut cu tronc. Ea, galesa, se uita frumos la mniezo, ca si mniezo e baiat frumusel vorba ceea si pe o miorlaiala care i’a mers la inima lui mniezo, aproape ca sopteste un nume, dar zicand ea asa incet mniezo n’o auzit el prea bine, deci detaliul asta picant nu vi’l pot spune. Asa ca mniezo a plecat frumos in bar, a incins o apa intr’o cana, a asezat frumos pe farfurie o prajitura cu mar, niste lamaie, un peu de zahar si mai un peu de miere. Plus infuzorul cu ceai. Detaliu important pentru ca, nu mare i’a fost mirarea lui mniezo sa vada cum miracolul blond a stors frumos lamaia in ceai, a pus zaharul si mierea si a lasat infuzorul pe margine, sorbind cu snobism cana cu apa oparita si cam atata. Zic, daca ma duc sa’i spun ca se pune si ceaiul in ceai, asta o sa se simta prost. Proasta. Adio relatie fierbinte de scurta durata cu mniezo. Asa ca nu i’am spus. Si a baut linistita apa fierbinte incet si dulce, cum sade bine oricarui expert in apa fierbinte cu zahar. Ba a si plescait un pic a placere. si a dat de doua ori din gene si zice sa plateasca. Eu zic, stai linistita, ca e de la mniezo. Ea multumeste frumos, zice ca a fost foarte bun ceaiul si o sa mai treaca; apoi dispare in noapte, pe la orele 11 dimineata. De’atunci, mniezo n’am mai vazut’o pe fermecata, desi tare i’ar mai fi placut, ca asa’s ele frumoase, astea care beau apa plata cu lamaie. Oparita. Si apoi, poate nu credeti ca asa a fost, dar bunul mniezo nu minte. Si daca nu crezi, vino numa si intreaba, ca legenda s’a pastrat cu un strop de melancolie si unul de haz, intr’un bar dinspre malul marii, cum mergi, pe stanga. Il recunosti dupa poza cu Beatles si discul Stones. Si acum se mai asculta Chris Rea..