Filed Under (De Mniezo') by mniezo on 09-02-2010
Ce n-am precizat niciodata, dar merita stiut este ca atunci cand s-a nascut, bunul mniezo a fost cel mai frumos copil din maternitate. Din orice maternitate. Din istoria maternitatilor.
Ce e mai mportant de stiut: curand bunul mniezo va scrie si chestii serioase, dar vor fi postate pe pagini auxiliare acestui sit, ca sa nu speriem pe prea-cuviosii cetitori care sunt interesati mai putin de literatura bunului mniezo si mai mult de pataniile acestuia si ale fiului sau Cristoase!, dar daca cuiva place ce bunul mniezo scrie, nu ezitati sa scrieti apasat cu cheia, la commenturi acolo.Gata, am anuntat ce era de anuntat.
Revenind la povestile noastre: bunul mniezo a fost cel mai frumos copil din maternitate. Atat de frumos incat pana si mamei lui mniezo i-a placut de el. Si i-a mai placut la Gajica, o asistenta frumusica foc as spune. Si ei au iesit mai tarziu la un bar de langa maternitate si s-au imbatat amandoi si s-au plimbat mai apoi de manuta, au ajuns in fata casei ei, gajica l-a invitat pe mniezo la o cafea, mniezo a urcat la ea, statea la etajul patru si bunul mniezo a obosit si apoi a baut o cafea, a fumat o tigara, s-a uitat gales la Gajica si i-a spus: .. Nu i-a spus nimic, pentru ca evident, bunul mniezo a invatat sa vorbeasca mult mai tarziu, ca orice copil. Si gajicii i-a placut asa mult ce i-a spus bunul mniezo incat a zambit frumos, apoi s-a ridicat de pe fotoliu, a stins lumina … si uite asa a aparut si fiul sau Cristoase!
Filed Under (De Mniezo') by mniezo on 06-02-2010
Timisoara, anul curent dupa Cristoase!, ziua de ieri.
Nu.
Hai s-o luam cu inceputul..
Bunul mniezo s-a decis s-o viziteze pe ma-sa, care locuieste intr-alt oras, ferit de mare. Asa ca bunul mniezo s-a urcat in Esmeralda Delahoya Velacruz Miranda Cardinal, proprietate personala a domniei sale si a trecut in drumul spre ma-sa sa ridice un colet de pe drum format din ta-su si un coleg de serviciu al acestui tata. Coleg care avea treaba la gara. Unde ta-su lui mniezo a decis sa campeze ancorat pofund intr-o sticla de Napoleon (daca ar sti Napoleon ce-a ajuns..) In fine. Neavand nimic mai bun de facut, bunul mniezo s-a dus sa se uite cam ce tren mai trece prin gara si pentru ca era un tren in 5 minute, s-a urcat si a calatorit pana haaaaat hat la capitala. Ne-am dat cu metroul, ne-am dat cu gajica, dupa care ne-am dat cu spray si am purces mai departe. Craiova, amenda pentru fumat in tren, ca ce le poate mintea la ‘mnii ofiteri? ba n-am luat amenda ca bunul mniezo chiar s-a adresat cu “domii ofiteri” lucru care i-a flatulat pe toti cei patru slujbasi in turma contribuabililor si l-au scutit pe mniezo de amenda.. si iacata-ma in Timisoara, cucerind-o pe gajica, in parcul botanic. Unde dupa ce bunul mniezo a cucerit-o ce-a cucerit-o pe gajica, de sub un superb exemplar de stejar (quercus robur pentru virginii care mai cred ca latina cucereste o femeie), ne privea un boschetar. Unul dintre aceia care cred ca bronzul cu care sunt vopsite sobele inseamna sa strici bunatate de bronz, unul dintre aceia care foloseste robinetul doar pentru bani in spatiile amenajate pentru cumparare de fier vechi.. in fine. El ne privea. Ne privea cu pofta, cu drag, cu un pic de dispret, cu simt civic, cu candoare, ne putea privi cu orice pentru ca bunul mniezo intelege. Dar, inca ceva: ne privea cu un i-phone. Si din cand in cand, ne privea cu blitzul, cu poze, cu etc etc. Bunul mniezo n-a avut intelepciunea, puterea sau dorinta sa scoata amaratul lui de nokia 1100, sa-i faca o poza cu lanterna meseriasului, sa-i arat eu lui!