24
Nu-i nici zece dimineaţa. Bea Nea Nelu trage cu pohta ce-a poftit-o el dintr-o ţigară c-o mână, şi dintr-o sticlă, ba de-a dreptu’ sticloaie de Draga Olteanu din ailaltă mână. Mi-e greu, chiar imposibil să cred că îi apă în ea, nu de alta, da’ apa n-o făcut mărgele de curcan la gura sticlei de când mă ştiu.
-Vecinu!!!! Că nu te-am mai văzut de tare mult, bă. Urlă nea Nelu spânzurat în două şipci de gard. Aş putea să jur că iarba crudă de sub respiraţia venerabilului are o reacţie adversă la lichidu’ din sticlă , şi se pleoşteşte ca prăjitura aia de-a făcut-o ultima mea femeie.
-Da nici matale n-ai mai scos capu’ din casă bre!
-Of! îşi pleacă el privirea resemnat. Păi bă, am tot hibernat, că afară e plin de haşdoio, şi cre’ că am o alergică, or la haş ori la doi, că aşa mă scălămbăi când miros a udătura de plante, de numa’!
-Lasă bre, uite-acum dă soarele….
-Soarele mă-sii! Ia un gât d-aci. Contrabandă, Gekados de Sibie.(asta cu Gekados e ceva strict secret pe la nemţălăi.)
Pe stradă îşi face apariţia o domnişoară fusiformă,unduindu-şi şoldurile, cu nasul uşor pe sus.
Nea Nelu Fluieră a pagubă, ea se încruntă, da-i revine ranjeul când aude:
-Fă, Monaliso!!!
Se întoarce uşor către purtătorul de pijamale, care se scarpină prin gaura izmenelor.
-Aşa frumos zâmbesc?
Nea Nelu, încurcat de situaţia neaşteptată şi de palincă, zice sec:
-Nu fă, aşa de grasă eşti. Se suceşte cu spatele. Şi, vecinu, mata ce mai zici, bă?