DIVINA PARODIE

Nu ma faceti sa vin la voi!

Hai sa fie si una serioasa, ca n-a mai fost demult.

Acum multi multi ani, cand toti i-ar fi tras-o alunitei madalinei manole, cei mai multi se imparteau in trei categorii:

- Depesistii

- Roackerii

- Nirvanistii (astia au aparut mai tarziu, prin ‘92-’94)

Dintre acestia, marea majoritate erau roackerii. Dintre acestia, marea majoritatea aveau tricou cu Guns’n'Roses. Dintre acestia, marea majoritate se bateau cu depesistii. Dintre acestia, marea majoritate aveau pantaloni stramti. Whatever.

Nu prea existau optiuni. Putea sa iti placa Lithium cu acel teribil de fain Yeah Yeah Yeaaahahaa sau Where do we go now ssssweet child, sau Your own/Personal.. Apoi lumea s-a impartit in pamant si apa. Si imparati pe care lumea nu putea sa-i mai incapa incepand cu Darius si continuand cu uzzzeeee si tataee si adi cu tiganii din tiganie au venit in tara noastra si tot pamantul s-a transformat. Din cele trei categorii au mai ramas atat de putini incat depesistii si roackerii se bateau, dar nu intre ei, ci unul pentru altul. Si roackerii si depesistii si nirvanistii au devenit pamant.

In cartierul bunului mniezo, cele mai misto geci erau asa:

- O geaca de blugi cu Deff Leppard pe spate, o geaca de motor cu Guns si tot o geaca de blugi pe care careva cususe o bucata de tricou cu Alice in Chains. Alea erau gecile care ne impresionau pe noi aia mici, cu capete de mort si cu pielea tocita. Dintre cele trei geci, toate s-au transformat azi in tricouri cu D&G. Toti cei trei care aveau gecile astea, au ajuns pe traseul pe care-l stim cu totii: Mititica pentru furt / Italia in semnul pestilor / Acasa, patroni de discoteca de manele.

DAR!  Acum se imbraca in roz, au adidasi puma galbeni sau rosii si bluji cu sireturi si sclipici.

Ce vrea bunul mniezo sa spuna este ca daca nu apareau manelele si astazi in randul nostru, camuflati sub gecile cu cap de mort, gaseai roacketi care erau la suflet pesti, cocalari, hoti, etc etc. Astazi, prin mila bunului mniezo, ei se imbraca dupa cum v-am spus si ii recunosti usor pe strada. Daca sunt mai multi si esti cu Gajica, schimbi frumos trotuarul fara rusine. Daca sunt mai putini si esti cu Cristoase!, ii opresti, te asezi frumos pe ei si faci cacalica pe mocofanul lor. Succes!

Nu stiu ce-i cu mine de am scris de trei ori in doua zile.. asa ceva mai rar.  Dar daca tot am vorbit de copchilu cool de la 1 si de Cristoase! de la 2, sa va zic si de vecinii de la 4, nu?

Vecinii de la 4 erau prieteni buni cu parintii bunului mniezo, la acea vreme un tanar si vanjos flacaiandru inalt, frumos si destept ca bradul la cei 1,5 metri ai dansului masurati pe ceas.

Vecinii de la 4 erau prieteni asa de buni incat petreceau de multe ori serile la noi, dupa bunul obicei parintii petrec in sufragerie, “tu du-te dincolo cu copiii si jucati-va”. De mentionat ca bunul mniezo inca nu implinise buletinul, asa ca temerile mamei ca nu apartin de petrecerea adultilor erau oarecum de inteles.  Dar oricum, nu mai era mult pana la buletin, cred ca eram intr-a saptea.

Acuma, vecinilor le-a venit in vizita familia gajicii, care era si ea de-o schioapa cat mniezo asa, dar blonda si pe deasupra ii intra pieptul in camera la vo 5 minute inainte sa intre ea, cum sade bine oricarei gajica moldovianca venita tocmai de la German Rock. Cum suna asta pentru cineva ale carui colege de clasa de exemplu erau bine facute cam ca strugurii in martie, de ne era noua baietilor rusine sa ne schimbam de fata cu ele ca noi aveam tate si ele nu? Intrebarea era retorica, suna bine.

Acum stiti despre ce-i vorba, deci. Petrecere de tip “sufragerie”, bem ceva, mancam o sarmala, mai bem ceva, mai o cafea, mai dansam pe Mirabela Dauer iar de deasupra fotoliuliui din odaie priveste cu ochii dulci fata din “Rapirea din seray made in turkey”. In tot acest timp, copiii se joaca dincolo. Erau si multi, adica eu si gajica, asa ca ne-am putut inghesui intr-o singura camera, camera bunului mniezo, pe ceva fotoliu. Acum, ca detaliu, familia Bunul Mniezo vizitase previously (adica in episoadele anterioare) orasul German Rock, asa ca ne imprietenisem bine cu gajica. Primul sarut, prima mana sub tricou, apoi ne-au dat la gradinita..

Revenind. Bunul mniezo si gajica, precoci ca niste mici genii, el feroc, ea dibaca, exersau pupatul pe gura, o mare noutate in oracolele vremii.  Cam pe la jumatea pupatului care evident ne facea sa ne tinem respiratia mai mult decat scafandrii, se-aude o liniste de undeva. Circumspecti, bunul mniezo si gajica isi dau seama ca linistea se auzea din casa si inlocuise petrecerea. Tiptil tiptil, bunul miezo se apropie de usa si apuca brusc clanta si deschide usa. In camera se pravalesc la vale una bucata mama mniezo si una bucata mama gajica, una peste alta, claie peste gramada, care pasamite fusesera groaznic de ocupate cu ascultatul la usa.

Gata, am scris-o si p-asta, nu de altceva, dar am sentimentul ca mama lui mniezo a descoperit secretele internetului si viziteaza divina parodie.  Deci, la multi ani de 8 martie si mama e numai una!