DIVINA PARODIE

Nu ma faceti sa vin la voi!

Azi este ziua lui ‘mniezo. Şi nu, nu este Crăciunul, aşa cum toţi v-aţi aştepta, de Crăciun s-o născut fiu-so numa’. Azi e ziua lui Mniezo cel bătrân, care împlineşte fără număr.

Rememorând ceva din activitatea lui :

acu  7518 ani, mniezo făcea lumea. Rămăsese fără tutun, şi se plictisea teribil, aşteptând să vină ceva serafim de la butic.

mniezo s-a dezvirginat înaintea lu ta-su, la puţină vreme înaintea de a învăţa să vorbească. Avea  numai doi ani, şi deja stăpânea tainele mersului de-a buşilea.

la 13 ani, mniezo a hotărât că e superstiţios, şi-a făcut  14 ani direct.

Biografia lui este, desigur, mult mai stufoasă, dar din motive de 18 + , a decis să nu o facem publică decât după moartea lui, care va surveni în urma consumului excesiv de prea mult. Producătorii de uischi sunt rugaţi insistent ca azi să asigure securitatea distileriilor, existând riscul ca ‘mniezo să pătrundă prin efracţie şi totodată prin gaura cheii, spre a întrerupe procesul de producţie.

Felicitările,masa şi dansul vor avea loc într-o locaţie ultrasecretă, iar cei care nimeresc acolo  fără invitaţie vor fi omeniţi cum se cuvine, şi apoi executaţi, tot cum se cuvine, cu faţa la perete şi spatele la AKM.

La mulţi ani bă, încă p-atâţia măcar!

p.s. minorele care vor să-i lase lui ‘mniezo daruri, ca magii din Viflaim, da’ de natură carnală, sunt rugate să vină la mine. Am să-i transmit gurului cum o fo’.  Solicit insistent ca ceafa de porc şi lebărul să fie ambalate separat.

Amu ceva vreme, multă vreme zic, cam ca la un an, posedam încă un frumos şi unic exemplar din ceea ce mulţi ar numi ” femeia Aşa DA!”, cu toate cele (bine, avea ea un defect, pe mine, dar intre timp s-o rezolvat,asta îi altă naraţiune).  Într-una din zile, cam pe la miezul nopţii, eu şi ea ajungem ‘napoi acasă, nu la noi acasă, pentru că nu eram acasă,ba eram undeva pe la munte, sub Tâmpa zic. Ea cam trează, eu cam beat, nu foarte, numa’ atât cât să mă simt dator cu ceva romantism gratuit, taman când era să stăm de vorbă cu moş Ene.

Întind fain frumos mâna pe după gâtul ei, o strâng mai bine-n braţe, mi-arunc privirea înceţoşată spre fereastră, şi grăiesc cu damf de bere, cu vocea puţin sugrumată de importanţa momentului:

-Ui’ tu ce fain ne bate luna plină-n geam.

Ea se întoarce, mă priveşte cu ochii mari, după care izbucneşte-n râs, uşor convulsiv aş spune după cum se zguduia la 7 Richteri patul. Ba aş putea să jur că şi casa o luase puţin la vale, pen’ că dimineaţă ne treziserăm cu adresa schimbată, de la numărul 14 acu’ stăteam la 8.

Precizări intermediare, care ar fi trebuit să fie preliminare: sub Tâmpa locuieşte oraşul Braşov, cu o populaţie de cca. două sute şaptej’ de mii de braşoveni, iaşoveni, moldoveni şi nu numai. Un element distinctiv al oraşului sunt literele tip Holywood de pe Tâmpa, electrificate, başca luminate, care alcătuiesc cuvântul Brassó Braşov Aparent, în urma consumului excesiv de prea mult, şi uneori de beuturi în care producători iresponsabili au pus şi alcool, literele au proprietatea de a semăna cu doamna Luna. Şi am un cap frumos, rotund în colţuri, numa’ îl am dejeaba aş adăuga eu.