Archive

Posts Tagged ‘cea’

Poezie de la 14-15 ani.

May 23rd, 2010

I

Crescuse muntele din mare

Înalt,impunător

Și pentru-a se feri de soare

Se-nconjurase-n nor.

Păduri adânci,întunecate

L-acopereau de mult

Și văi abrupte, stânci înalte

Erau de netrecut,

La poale, valuri nemiloase

Îl biciuiau mereu,

Iar cețurile negre, groase,

Umpleau aerul greu..

În ăst decor, săpată-n stâncă,

În veacuri ce s-au stins,

Era o peșteră adâncă

Stăpână pe abis.

În astă gaură în munte

Mișu , stăpân, dormea

Și tremurau stâncile mute

Când Mișu sforăia!

Căci era Mișu cel mai mare

Dintre semenii lui,

Și când privea-ncruntat în zare

Cu ochii lui căprui

De frică se oprea și vântul

Și ploaia, deodat`

Și-l ascultau rostind cuvântul,

Porunca ce-ar fi dat.

N-aveau acum motiv de teamă

Căci Mișu dormea dus

Visând acum, de bună-seamă

Războaie ce s-au scurs…

Însă voinic era și-acuma

Deși de mult bătrân..

Căci noaptea neagră-i era muma

Iar tatăl – un nebun,

Un vrăjitor ce-l zămislise

Din lac neînceput

Iar când lumina se ivise

Era deja născut.

Deodată, timpul se oprește!

Și ploaia a-ncetat

Căci Mișu parcă se trezește

Și stă îngândurat.

Se-anunță parcă dimineața

Vântul adie – ușor,

Se-mprăștie încet și ceața

Urcând spre negrul nor.

În peștera ce-i e odaie

Își spune Mișu : ,,Las` ,

Întins pe patul meu de paie

Mai lenevesc un ceas”

II

,, Trezește-te odată, fiară,

Ești leneș și bătrân

Vrei să-ți repet a mia oară?

Și te mai crezi stăpân? ”

Mișu deschise-un ochi agale

Și către ea privi:

Cea mai frumoasă-ntre fecioare

Cum alta n-a mai fi!

Cu pletele curgând în valuri

Pe umerii de nea,

Lucind ca cel mai curat aur

Ca razele de stea!

Și gura roșă ca de sânge

Și în obraji bujori,

Că de-o privești inima-ți frânge

Și pentru ea te-omori..

Dar ochii ! negrii precum cerul

În noaptea cea mai grea

Ascund–năuntru lor misterul…

Cât de frumoasă–i ea!

Și – acuma era mânioasă

Și-n ochi avea văpăi.

..Mișu atunci convins se lasă

Și se-aruncă în văi…

Iar dedesupt marea mugește

De vânt neostenit

Și-o stâncă îl ademenește

Cu piscul ascuțit.

Dar când s-apropie pământul

Cu piscurile tari,

Mișu îmbrățișează vântul

Cu aripile mari.

Apoi zburând ca o furtună

Cu aripe de-argint

Tot norul negru îl adună

Lumină dăruind.

Iar soarele vesel străluce

Pe solzii-ntunecați

Mișu coboară și se duce

Spre codrii cei înalți -

Acolo, jos, în poieniță,

Se spală la izvor,

Apoi se-ntoarce la domniță

Deasupra codrilor.

În peștera ascunsă-n munte

Se știa Mișu domn.

Strânsese-acolo comori multe

În viața-i de dragon!

Căci toți dragonii strâng avere

Și aur și argint

Pentru dragoni nu e plăcere

Ca aurul sclipind.

Dar cea mai mare-ntre comoare

Rubinul prețios

Era prințesa visătoare

Cu părul ei frumos!

Orice dragon și-are destinul

Să strângă bogății

Să umple cu comori căminul,

Zeci, sute, poate mii..

Zgârciți cu-această strălucire

Comoara și-o păzesc

Și-ntr-un târziu duc la-mplinire

Destinul dragonesc

Răpind o tânără fecioară

Cu păr de-aur curat;

Și-aceasta le e lor comoară -

Destinul de urmat.

Şi cavalerii vin călare

Pe cai înaripaţi,

Ca pe dragoni să îi omoare

Să fie-apoi bogaţi!

Şi pe prinţese să le ceară,

Să urce pe-armăsar,

Ca să le ducă-n câte-o ţară

C-aşa-i povestea doar.

Numai că Mişu-mbătrânise

Şi el sta încurcat

Pentru prinţesă nu venise

Vre-un prinţ cu braţ armat.

Şi de venea vreunu `ntr-o doară,

Să vină, la ce bun?

Că-n loc de flăcări,doar pe-o nară

Scotea un pic de fum.

Şi colţii lui cei ca oţelul

Căzuseră  demult

Pe lângă asta, bătrânelul

Era şi-un pic cam surd..

Sătul era şi de fecioară!

O fi frumoasă ea!

Dar turuie de parcă-i moară

Despre menirea sa:

,,Aşteaptă tu să vină prinţul,

Pe cal înaripat

Atunci ai să-ţi găseşti sfârşitul,

Eu voi pleca îndat’!”

Dragonul o privea atunce

Cu aerul duios,

Cum tot vorbea cu glasul dulce

De prinţul ei frumos.

Trăise-atâta cu-astă fată

Având grijă de ea,

Că o privea precum un tată

Priveşte fiica sa.

Şi tot mereu privea în zare

Mereu, mai încruntat

Să-i vină ginere călare

Pe cal înaripat.

Şi mai făcea timpul să zboare

Spunând fetei poveşti

În care el, dragonul, moare

De săbii-mpărăteşti

Iar ea mereu mai răsfăţată

De ,,tatăl’’ grijuliu

Îi făcea solzii să albească

Cu mult mai timpuriu

III

Dar iată că în ziua-aceasta

Când Mişu-a hotărât

Să lumineze-n soare creasta

Muntelui mohorât,

Călare pe un cal ca neaua,

Cercând al lui noroc,

Vine un prinţ! De-argint e zaua!

Şi spada-i e de foc!

Se sperie un pic dragonul

Când vede la hotar

Cât de puternic pare omul

Ce-i fi-va adversar!

Trecură doar câteva clipe

Când calul înstelat

Lasă încet a lui aripe

Cu mândru nechezat.

Printul sari, isi scoase spada

Din teaca strălucind!

Iară veşmântu-i ca zăpada

Şi zaua de argint!

E prinţul! Vai! Prinţesa strigă

Şi leşină pe loc.

Prinţul spre Mişu se repede

Cu spada lui de foc.

Dar Mişu, ca în tinereţe,

Se mişcă repejor:

Cu gheara rupe frumuseţe

De spadă din cotor.

,,Un’ te grăbeşti, voinice dragă,

Spre moarte te repezi?

Pricepi că nu am chef de sfadă?

Atât nu poţi să vezi?’’

,,Păi, nu-ţi aperi comoara oare?

Fecioara ce-ai furat?’’

,,Fecioară e între fecioare,

Dar m-am cam săturat

Să-mi povestească-ntreaga ziuă

Că ai să vii pe-aici.

De veacuri bate apa-n piuă,

Tu ai păzi-o, zici?’’

Prinţu-l privi aşa-ntr-o doara

Cu-n aer gânditor:

,,Eu n-am venit pentru fecioară

Şi nici să te omor,

Ci înspre marea mea mirare

Când astăzi m-am trezit

Am văzut cum lucea în soare

Un munte de granit’’

,,Păi şi nu vrei să iei fecioara?’’

,,N-o iau, că-s însurat

Şi nici nu-mi trebuie comoara

Că-s rege şi-s bogat”.

Şi-aşa de rău îmi pare-acuma

Nevastă că mi-am luat,

Că despre-a mea aud întruna

Că-i place alt bărbat,

Şi-apoi îs tânăr şi nu-mi place

Să zac într-un castel

Ce pe deasupra se preface

Încet, într-un bordel…’’

Atunci gândi Mişu o clipă

Se hotărî ce vrea

Şi luând pe prinţ sub o aripă

Îi şuşoti ceva.

IV

În muntele crescut din mare,

În veacuri ce s-au stins,

Era o peşteră sub soare

Stăpână pe abis.

Şi-acolo stau două prinţese

Frumoase precum flori!

Şi şuşotesc secrete dese

Ascunse-ntre comori..

V

Plutind în zarea mărginită

Departe de castel,

Voinicii noştrii se prezintă:

-Sunt Mişu.

-Sunt Costel.

mniezo ParodieSerioasa , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Despre cum a murit Leo.

February 6th, 2010

Zic, daca tot s’a apucat ieri mniezo sa descrie ceva intamplari incredibile cu blonde din viata lui, sa v’o povesteasca si pe cea mai tare. La un moment dat, mniezo a prins in palme ceea ce baietii descriu sub acoperirea adjectivului de “bunaciune”. Dar nu orice bunaciune, cea mai buna bunaciune din univers si credeti’ma ca mniezo le cam stie pe toate. Frumoasa de pica, blonda, creata, ochi verzi si gura ca mura bla bla. Eh dar ca sa intelegeti divinul din povestirea asta, trebuiesc reconstruite un pic circumstantele. Mniezo si apostolii din gasca lui mniezo, mergeau in satucul lor la film duminica de duminica, asta acum multi multi ani. Nu era important filmul, era important ca duminica de pe la 17, toata gasca se intalnea la film, la o caterinca mica, o doza de bere, un tutun. In sala aia comunista de tip cinematograf “poporului” , “dacia” , “republica” cum are oricine in oras, nu mergea nimeni in afara de mniezo cu gasca lui. Si mniezo tocmai de sambata cu o zi inainte se iubea cu blonda de care va zic mai sus. Sa tot fi fost The Beach, cu Leonardo diCaprio in duminica aceea minunata. Gasca se pregatea de panarama, primele doze de bere se desfaceau, se aprindeau primele tigari, se faceau primele glume proaste. Iar mniezo isi aduce aminte precis cum, exact la titlu, deodata, toata lumea a tacut un pic, suficient cat sa o auda toata gasca pe minunea de langa mniezo cum spune (si aici n’o sa va vina sa credeti): auzi, da’ Leo n’a murit in Titanic? O liniste cam de 5-6 secunde a strabatut sala, inainte sa inceapa toti sa rada isteric… acuma, inca de sambata seara mniezo ghicise ca minunea nu era cea mai inteligenta de pe planeta, dar nici asa! Si asta e o intamplare adevarata. Mniezo s’a intalnit cu minunea acum putin timp, era prin metrou pe undeva, i’a facut cu mana lui mniezo, mniezo s’a relaxat cand ea i’a facut cu mana si au mers fiecare separat pe drumul lui.

mniezo DivinaParodie , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,