DIVINA PARODIE

Nu ma faceti sa vin la voi!

Mi-am adus aminte de Cristoase! care era cu colejii lui de camera din caminul 5 din Observatorul din Cluj. Cristoase! nu era cel mai roacher din lume, asa ca s-a dus in Music Pubul din Cluj si ungurii de-acolo nu-i pareau lui foarte prietenosi. Cand ceva blond cu ochi albastri destul de solid a trecut printre el si cei patru prieteni ai lui, doi au cazut in cur. Asa ca s-au hotarat ei sa il incarce pe domnul cu ochi albastri, acest brad pitt de music pub cluj. Acestea fiind zise, l-au asteptat si cand brad pitt a iesit afara spre casa, Cristoase! i-a sarit in carca iar ceilalti cinci i-au dat un pumn. In total, i-au dat un pumn, pentru ca, imediat, cu Cristoase! in carca, brad pitt care era rachet moldavian le-a tras o mega mama de bataie celorlalti patru. Apoi incerca sa il dea jos pe Cristoase! din carca, dar evident, vazand masacrul, Cristoase! n-a vrut sa coboare decat dupa ce au negociat. Rezultatul a fost ca domnul Cristoase! l-a dus in carca pe Brad Pitt pana la casa dansului, adica din piata Avram Iancu pana haaaat sus in OPbservator, ocolit un pic, pe Calea Turzii.

Dar nu acum, mai demult, cand aveam 16 ani si Cristoase! avea 14. Acolo, pe traseul imbecil dintre Cabana Idiotului si ceva lac de prin Parang, ne-am ratacit de doua ori la dus si de trei ori la intors. Dar l-am luat pe Cristoase! si hai sa mergem la cabana. La Cabana Idiotului a fost super misto. Idiotul asculta zepp si ac/dc iar bunul mniezo s-a lasat agatat de o evreica de aproape 30 de ani. Misto gajica evreica, dar mai misto era gajica MILF de aproape 40 a lui Cristoase! care avea 14, dar deh, eram barbati cu par la unde esti barbat, asa ca ce ne pasa noua sau lor? In fine, ne-am pupat un pic care pe unde, era cam intuneric, fetele erau destul de straine de felul lor, asa ca nu vorbeau decat limba lui Michael Jackson, dupa cum am mentionat, limba in care i-au explicat Idiotului ca noi montam corturile in camera lor in seara aceea. Dar Idiotul idiot fiind nu a inteles sau nu a vrut sa inteleaga, asa ca ne-a gasit in camera lor, nu prea imbracati nicibunul mniezo nici Cristoase!, nici gajica evreica nici gajica MILF, deci a procedat la ce putea sa procedeze un idiot: ne-a dat afara pe bunul mniezo si pe Cristoase!, care explicau nevinovati ca e o neintelegere si platesc fara probleme camere, numai sa ii lase sa stea ca traseul era absolut imposibil si acum mai si ploua si nu vedeai la un metru in fata.. Idiotul nu a vrut sa inteleaga nici limba romana, asa ca am plecat cu Cristoase! amarati, prin ploaie, pana cand, uzi leoarca, am gasit un bolovan mai mare sub care ne-am adapostit unul in bratele altuia pana dimineata, tremurand de frig. Aveam cu noi trei pachete de Viceroy noi noute, in tipla, dar nu aveam foc. Asa ca am tremurat fara tigari. Bunul mniezo, in barbatia lui, a dormit cu piciorul stang intr-o balticica, asa ca a facut un pic de reumatism. Cristoase! a dormit in barbatia lui cu spatele lipit de peretele ud din semi-pestera aia asa ca a facut aprindere la plamani. Mama idiotului a dormit atat in barbatia lui mniezo cat si a lui Cristoase!, astfel ca, prin asociere, probabil are acum reumatism si a murit de pneumonie, fie-i pneumoftiziologul aproape, ca ma doare piciorul de la ploaia asta.

Cristoase! arata ca un drac uman. Are o pleata rara, impletita in coada de ponei, ca sa zic asa. Intr-un post pe care cred ca l-am sters la un moment dat, povesteam cum Cristoase! de gelozie a muscat dintr-un oltcit si si-a spart dintii, pe care i-a inlocuit cu dinti de metal. Erau de fapt de argint cred, dar aratau teribil. Unde mai pui ca era tatuat din varful degetelor pana sub barba undeva..Muscase din oltcit ca era oltcitu’ lu’ concurentu’. Deci tigle pe casa nu are de felul lui. A doua nevasta l-a parasit ca nu aducea bani in casa. Nu era bautor, nici fumator, nici nu spargea banii la striptiz. Venea din strainatate cu bani si le dadea marci la aurolaci sa se dea pe gheata cu fata. Era bucatar de fel, chiar priceput, asa ca intr-o zi, am fost cu Cristoase! si cu niste amici ai lui si ai mei in ceva sat langa Lugoj, ca sa cumparam porumbei de la unu’ de-l stia Cristoase!, ca sa facem salata de porumbei.  Am ajuns, am trecut la afaceri, Cristoase! a cumparat toti porumbeii de-i avea ala, care erau destui, asa, vo suta de perechi., poate mai mult. In pret a intrat si o gasca, pe care am denumit-o Margareta si pentru ca nu incapea in sacul in care Cristoase! ambalase porumbeii, a legat-o cu cureaua de gat si o plimba asa, mai fara voia dansei.  Margareta era fata buna, dar avea obiceiul prost sa mearga oriunde nu mergea Cristoase! care injura catranit, pentru ca in acelasi timp cara in spinare sacul de porumbei care se zbateau si ei de numa’numa. In fine, iata-ne deci in Timisoara, prin centru, prin Unirii, mergand catre apartamentul lui Cristoase! unde trebuia sa facem salata de porumbei. Noi, adica prietenii, eram destul de ofiliti de la alcool, asa ca imaginea cu Cristoase! era destul de amuzanta. Cand am ajuns in apartament, Cristoase! a legat-o pe doamna Margareta de usa de la frigider si pentru ca se astepta sa vina nevasta dintr-o clipa in alta, a ascuns porumbeii in masca de la chiuveta, unde i-a indesat cu chiu cu vai. Atat porumbeii cat si Margareta au ramas acolo uitati de soarta inca o zi, pana a durat betivaneala.  A doua zi, Cristoase! lemn de beat s-a gandit in marinimia lui sa elibereze porumbeii, asa ca i-a aruncat pe geam rand pe rand de la etajul patru, strigand “zburati, sunteti liberi!”. Porumbeii din nefericire, dupa o zi inghesuiti in masca de la chiuveta intr-un sac, pierdusera aceasta abilitate. Nu aceeasi soarta a avut-o biata Margareta, care a renuntat la tabieturile de doamna si s-a cacalit prin bucatarie ceea ce a starnit mania lui Cristoase! care, pentru a impiedica viitoare astfel de iesiri total nepotrivite pentru o domnisoara de varsta Margaretei, i-a cusut curul. Imi pare rau ca va dau acest detaliu, dar e totusi o intamplare iesita din comun, merita sa o stiti si domniile voastre.

Acum ca stiti cine e Cristoase!, va zic ca spre rusinea lui se vede nevoit sa divorteze a patra oara. Se pare ca aleasa inimii dansului nu prea a apreciat dovezile de iubire ale lui Cristoase!. Dintre aceasta, ultima, care indica desigur o iubire aleasa, a fost tentativa lui Cristoase! de a-i scrie sotiei ca o iubeste. Asta n-ar fi asa iesit din comun daca n-ar fi incercat sa scrie asta chiar pe umarul dansei folosind o lingura de lemn. Doar v-am zis ca e bucatar de meserie..

Dupa ce am cunoscut o fata cu strabism si i-am dat doua ca se uita dupa alt barbat, mi-am adus aminte ca v-am promis ca scriu si de muzica, si de film, de etc etc. Bunului mniezo ii place sa creada ca asculta muzica buna, in felul lui, asa. Ca sa va zic ce chitarist ii place bunului mniezo, o sa va las un clip mai jos, care sunt ferm convins ca va va placea. Si oricum, stiti deja piesa. Apropo de chitarist, bunica bunului miezo e o femeie foarte inteleapta. Cand era bunul mniezo tanar i-a spus asa: “eu cand ma fac mare vreau sa ma fac chitarist” si bunica-mea mi-a spus “nu le poti face pe amandoua”. A avut dreptate. In sensul ca m-am facut mare. Oricum, pentru ca de maine ma intorc la vechea ocupatie de costinestean care nu-mi va permite sa scriu prea mult, iata-l pe domnul knofler in piesa cu care imi place sa inchid white horse dimineata pe racoare. Si pentru ca tot mai am doua tigari, sa va dau si o mica intamplare din minunatul costinesti:

se facea ca pe la 1900 toamna, dupa ce o cunoscusem pe gajica, am fost la costinesti sa ne bem cafeaua de 1 mai muncitoresc ca altul. Bunul mniezo, constantean fiind de felul lui la acea vreme, petrecea timpurile prin acea vama nealterata de care poate ati auzit povestindu-se in discutiile de nostalgici la macdonaldsul din gara de nord din bucuresti. in fine, cum ziceam, pe gajica bunul mniezo o iubea mult, de altfel si dansa il iubea pe bunul mniezo, asa ca ne-am cazat impreuna si am dormit in acelasi pat. impreuna si in acelasi pat cu prietenii dansei, bineinteles, ca in vremurile de studentie. iata-ne deci intr-un pat dublu, imbratisati, eu mai mult intins pe noptiera ca patul se cam terminase, pe gajica o tineam in bratele-mi, pe care gajica o mai tineau si un prieten bun in bratele-i si pe prieten il mai tineau la randul lui alti vo patru prieteni/prietene in bratele-i. amu, pe frigul de 1 mai, romantismul nu face ca tu, cititorule, spre exemplu, sa ai chef de facut amor pe malul marii, spre rasarit, in sunet de valuri si pescarusi. nu de alta, dar iti spune un constantean: unde e dragoste pe plaja e si nisip in fund. (apropo de asta, sa demontez mitul cu dragoste in mare: daca sunt valuri oricum nu sunt sanse, daca nu sunt valuri oricum nu se lubrifiaza prezeu si daca nu e prezeu, icrele tale vor ajunge peste noua luni sa te marite). sa revenim deci. ziceam ca bunului mniezo nu-i ardea de iesit romantic cu sacul de dormit pe plaja, ca era frig de 1 mai. dar eram totusi vo 7-8 in patul ala de doua persoane, strans lipiti unul de altul. deci, cum puteam proceda? evident, am procedat studenteste, am asteptat pana am considerat ca toata lumea doarme, am dat ce puteam din haine la o parte si am purces la zgaltait un pic patul. La un moment dat, in culmea fericirii, am cam uitat de noi, asa ca, intuneric fiind, bunul mniezo a considerat necesar sa treaca la artileria grea: tras un pic de par ca si gajica ma tot musca de umar. si bag frumos mana in par si trag un pic sa-i dau capul pe spate, dar pasamite ca nu i-am dat ei capul pe spate ci la ceva prieten care era chiar lipit de noi. Bineinteles s-a trezit, bineinteles i-am cerut respectuos si rusinat scuze in soapta sa nu trezim pe nimeni, bineinteles peste vo 10 minute l-au luat de par si aia din partea cealalta de el.  Data viitoare mai tundeti-va, ba roackerilor, ca daca erai chel, stiam ca nu esti gajica-mea! Incepe deci maine un nou sezon de white horse, asa ca va urez traditionalul ‘ti-ai drec de roacheri si vi-l dau pe knofler, un chitarist mniezeiesc.

La articolul de aici am primit urmatoriul comentariul, probabil cel mai bun reply la o postare pe care l-am vazut vreodata. Deci loati de va bucurati!

………………………………………………………….

Montaj, asamblare si reparatii mobile, mutari locuinte.
Montam, asamblam si reparam o gama diversificata de mobilier: mobila de bucatarie, sufragerie, dormitoare, paturi si canapele extensibile sau fixe, mobila de gradina, , cu personal specializat, la domiciliul dumneavoastra. http://www.montaremobila.ro tel: 0729303279
Contact: http://www.montaremobila.ro
Tel: 0729303279
PRETURI MONTAJ MOBILIER:
-40 RON/ metru liniar(ml) pentru corpurile cu o inaltime mai mica sau egala cu 1metru
-80 RON/ml pt corpurile cu o inaltime mai mica sau egala cu 2m
-150 RON/ mobile de bucatarie cu o lungime mai mica sau egala cu 2,5m
PRETURI MUTARI LOCUINTE / BIROURII / SEDII FIRME / SPATII COMERCIALE:
- 500 RON/ MUTARE , atunci cand bunurile care fac obiectul mutarii nu depasesc volumul si greutatea autoutilitarei de 3,5t
PRETURILE SUNT ESTIMATIVE, ACESTEA POT SCADE SAU CRESTE .

Amu ceva vreme, multă vreme zic, cam ca la un an, posedam încă un frumos şi unic exemplar din ceea ce mulţi ar numi ” femeia Aşa DA!”, cu toate cele (bine, avea ea un defect, pe mine, dar intre timp s-o rezolvat,asta îi altă naraţiune).  Într-una din zile, cam pe la miezul nopţii, eu şi ea ajungem ‘napoi acasă, nu la noi acasă, pentru că nu eram acasă,ba eram undeva pe la munte, sub Tâmpa zic. Ea cam trează, eu cam beat, nu foarte, numa’ atât cât să mă simt dator cu ceva romantism gratuit, taman când era să stăm de vorbă cu moş Ene.

Întind fain frumos mâna pe după gâtul ei, o strâng mai bine-n braţe, mi-arunc privirea înceţoşată spre fereastră, şi grăiesc cu damf de bere, cu vocea puţin sugrumată de importanţa momentului:

-Ui’ tu ce fain ne bate luna plină-n geam.

Ea se întoarce, mă priveşte cu ochii mari, după care izbucneşte-n râs, uşor convulsiv aş spune după cum se zguduia la 7 Richteri patul. Ba aş putea să jur că şi casa o luase puţin la vale, pen’ că dimineaţă ne treziserăm cu adresa schimbată, de la numărul 14 acu’ stăteam la 8.

Precizări intermediare, care ar fi trebuit să fie preliminare: sub Tâmpa locuieşte oraşul Braşov, cu o populaţie de cca. două sute şaptej’ de mii de braşoveni, iaşoveni, moldoveni şi nu numai. Un element distinctiv al oraşului sunt literele tip Holywood de pe Tâmpa, electrificate, başca luminate, care alcătuiesc cuvântul Brassó Braşov Aparent, în urma consumului excesiv de prea mult, şi uneori de beuturi în care producători iresponsabili au pus şi alcool, literele au proprietatea de a semăna cu doamna Luna. Şi am un cap frumos, rotund în colţuri, numa’ îl am dejeaba aş adăuga eu.

Cum ziceam, din seria povesti serioase, iote un capitol. Read the rest of this entry »

Gajica lui Cristoase! s-a mutat la spital fiindca bause niste pietre si i-au ramas la rinichi. Acolo, ca orice gajica tanara, era insotita de niste babute preacuvioase, cu frica lui mniezo. Babutele care mai de care citeau carti, jucau carti, scriau carti, ma rog, ca babutele..Ce fac babutele de plictiseala? Ezac! Corec! Direc! Sporovaiesc toata ziua despre gajica si cum erau si ele tinere cand erau tinere.. Si ce fac babutele de plictiseala? Ezac! Corec! Perfec! Discutii toata ziua despre doctorul batranel si de treaba si daca ar mai merge o tura. Ei bine, da si babutele plang cateodata. Din vorba-n vorba, babutele, una (R) 70 ani, cealalta (C) 80, incep cu “apoi, ce zici ca eu mai pot?”. Si nu spun ca una dintre babute isi ia inima-n piept si degetul in zda. Dap, exact, degetul in . IN! Ii zice la cealalta babuta: “nu vezi ca nici degetu’ nu-mi mai incape?”. Cealalta babuta vine cu o privire inteleapta, ca babutele” “pai esti tu proasta, nu vezi ce deget gros ai?”

Cine n-are batrani, sa-si cumpere!

P.S. multumim pe aceasta cale gajicii ca am inghitit gheata din scotch cand mi-o povestit si amu am si eu gheata la rinichi.

Ceva anunturi de facut. Zilele astea, cand s-o hotari amica-miu sa m-ajute, ca eu sunt in pom cu tecnolojia, o sa se modifice niste chestii. Pana atunci, fac si ceva teste, asa ca postarea asta, pe care ati mai vazut-o o mai pun o tura. Bunul mniezo isi cere scuze pentru ce urmeaza si ce va veni si va invita sa stati tunati. Pe de alta parte, in continuarea anuntului, bunul mniezo s-a hotarat sa devina tatic, astfel ca in curand il vom infia pe “Basu” da’ treba sa ii gasim nume de scena. Sa vi-l prezint un peu pe “Basu” cunoscut si drept euxiniu: Basu o fo’ preot cu acte in regula, amu e doar un betivan de duzina cu vocea groasa. Canta la karaoke si inmormantari. Se remarca totusi pentru ca are ceva vecin absolut imbecil pentru care bunul mniezo baga mana in foc ca exista si merita sa aflati despre el. In si mai alta ordine de idei, de cateva zile se apropie vara asa ca m-a luat melancolia.. De aceea mi-o fo lene sa scriu/cant/nu sa si bem ceva cu Cristoase!. dar am vazut o gramada de filme, am vazut o gramajoara de poezii si niste muzica stranse in doua-trei gramajoare si mai mici. D-aia, in urma solicitarilor repetate zic, schimbarea Divinei Parodii va interveni curand cu sfaturi practice de la bunul mniezo. O sa vedeti voi. Pana una alta, eu revin la experimentul meu si va dau din nou o postare tare tare veche, cu scuzele de rigoare pentru cei care au mai citit-o deja. Read the rest of this entry »

Apropo de postarea anterioara, ca sa vedeti ca inca se poate. Pe vremuri, bunul mniezo lucra in port la Constanta, unde obtinea, din pamant si piatra seaca, contracte pentru firma la care era dansul acolo. In fine. Descoperisem o expresie care mi se parea foarte cul, adica casto, micheteaux, marfa, beton, tare, mega, etc dar dusa la nivelul urmator si anume: “Ghebauăr frate!!”. Se scrie, desigur, Gebawer, daca ma ajuta pe mine germana, dar se pronunta “Ghebauăr frate!!” si desemneaza ceva de mare calitate, ceva foarte reusit. Cam ca freza bunului mniezo, asa. Am aflat dupa vo saptamana de unde se lipise aceasta expresie de mine, cand, intr-o vizita de afaceri, ca sa-i zic asa, m-am intalnit cu ceva director de la o firma care se numea ceva cu metal. Daca vreti sa aflati firma si prenumele directorului e usor, google it. Oricum, eu o tot ardeam cu “facem asa, va costa asa si iese Ghebauăr frate!!. Noi investim atat, va dam atatia oameni si totul va fi Ghebauăr frate!!.”  Ei bine, de unde se lipise expresia asta foarte originala de bunul mniezo? Exact, pe directorul cu pricina, care se prezentase exclusiv cu prenumele, il chema L. Gebawer. Si, ce-i drept, afacerea a mers ca pe roate, fara indoiala pentru ca il convinsesem ca suntem frati, el cu bunul mniezo. mniezo si Ghebauăr frate!!