DIVINA PARODIE

Nu ma faceti sa vin la voi!

Cristoase! a tras de fiare si e solid si mare si rau. Beat mort merge la Gajica locuinda in ceva colt de bucuresti si Gajica era cu varul Gajicii si Cristoase! i-a explicat ca el nu are cum sa se intoarca in coltul lui de bucuresti care e alt colt, asa ca doarme la Gajica, dar Gajica nu vrea sa doarma cu Cristoase! asa ca ii spune ca daca ramane doarme cu varul Gajicii care e avertizat despre asta asa ca se imbata toti trei si pana la urma Gajica doarme cu Cristoase! dar uita sa ii spuna si varului beat.

Astfel ca Cristoase! se baga in pat, Gajica se dezbraca, se dezbraca si Cristoase!, Gajica se duce repede sa faca un dusulica pe picioare si Cristoase! jumatate mort de beat jumatate de somn aude usa deschizandu-se si se baga langa el si Cristoase! intinde mana si mangaie si apoi saruta si era varul Gajicii.

Cristoase! arata ca un drac uman. Are o pleata rara, impletita in coada de ponei, ca sa zic asa. Intr-un post pe care cred ca l-am sters la un moment dat, povesteam cum Cristoase! de gelozie a muscat dintr-un oltcit si si-a spart dintii, pe care i-a inlocuit cu dinti de metal. Erau de fapt de argint cred, dar aratau teribil. Unde mai pui ca era tatuat din varful degetelor pana sub barba undeva..Muscase din oltcit ca era oltcitu’ lu’ concurentu’. Deci tigle pe casa nu are de felul lui. A doua nevasta l-a parasit ca nu aducea bani in casa. Nu era bautor, nici fumator, nici nu spargea banii la striptiz. Venea din strainatate cu bani si le dadea marci la aurolaci sa se dea pe gheata cu fata. Era bucatar de fel, chiar priceput, asa ca intr-o zi, am fost cu Cristoase! si cu niste amici ai lui si ai mei in ceva sat langa Lugoj, ca sa cumparam porumbei de la unu’ de-l stia Cristoase!, ca sa facem salata de porumbei.  Am ajuns, am trecut la afaceri, Cristoase! a cumparat toti porumbeii de-i avea ala, care erau destui, asa, vo suta de perechi., poate mai mult. In pret a intrat si o gasca, pe care am denumit-o Margareta si pentru ca nu incapea in sacul in care Cristoase! ambalase porumbeii, a legat-o cu cureaua de gat si o plimba asa, mai fara voia dansei.  Margareta era fata buna, dar avea obiceiul prost sa mearga oriunde nu mergea Cristoase! care injura catranit, pentru ca in acelasi timp cara in spinare sacul de porumbei care se zbateau si ei de numa’numa. In fine, iata-ne deci in Timisoara, prin centru, prin Unirii, mergand catre apartamentul lui Cristoase! unde trebuia sa facem salata de porumbei. Noi, adica prietenii, eram destul de ofiliti de la alcool, asa ca imaginea cu Cristoase! era destul de amuzanta. Cand am ajuns in apartament, Cristoase! a legat-o pe doamna Margareta de usa de la frigider si pentru ca se astepta sa vina nevasta dintr-o clipa in alta, a ascuns porumbeii in masca de la chiuveta, unde i-a indesat cu chiu cu vai. Atat porumbeii cat si Margareta au ramas acolo uitati de soarta inca o zi, pana a durat betivaneala.  A doua zi, Cristoase! lemn de beat s-a gandit in marinimia lui sa elibereze porumbeii, asa ca i-a aruncat pe geam rand pe rand de la etajul patru, strigand “zburati, sunteti liberi!”. Porumbeii din nefericire, dupa o zi inghesuiti in masca de la chiuveta intr-un sac, pierdusera aceasta abilitate. Nu aceeasi soarta a avut-o biata Margareta, care a renuntat la tabieturile de doamna si s-a cacalit prin bucatarie ceea ce a starnit mania lui Cristoase! care, pentru a impiedica viitoare astfel de iesiri total nepotrivite pentru o domnisoara de varsta Margaretei, i-a cusut curul. Imi pare rau ca va dau acest detaliu, dar e totusi o intamplare iesita din comun, merita sa o stiti si domniile voastre.

Acum ca stiti cine e Cristoase!, va zic ca spre rusinea lui se vede nevoit sa divorteze a patra oara. Se pare ca aleasa inimii dansului nu prea a apreciat dovezile de iubire ale lui Cristoase!. Dintre aceasta, ultima, care indica desigur o iubire aleasa, a fost tentativa lui Cristoase! de a-i scrie sotiei ca o iubeste. Asta n-ar fi asa iesit din comun daca n-ar fi incercat sa scrie asta chiar pe umarul dansei folosind o lingura de lemn. Doar v-am zis ca e bucatar de meserie..

Ceva anunturi de facut. Zilele astea, cand s-o hotari amica-miu sa m-ajute, ca eu sunt in pom cu tecnolojia, o sa se modifice niste chestii. Pana atunci, fac si ceva teste, asa ca postarea asta, pe care ati mai vazut-o o mai pun o tura. Bunul mniezo isi cere scuze pentru ce urmeaza si ce va veni si va invita sa stati tunati. Pe de alta parte, in continuarea anuntului, bunul mniezo s-a hotarat sa devina tatic, astfel ca in curand il vom infia pe “Basu” da’ treba sa ii gasim nume de scena. Sa vi-l prezint un peu pe “Basu” cunoscut si drept euxiniu: Basu o fo’ preot cu acte in regula, amu e doar un betivan de duzina cu vocea groasa. Canta la karaoke si inmormantari. Se remarca totusi pentru ca are ceva vecin absolut imbecil pentru care bunul mniezo baga mana in foc ca exista si merita sa aflati despre el. In si mai alta ordine de idei, de cateva zile se apropie vara asa ca m-a luat melancolia.. De aceea mi-o fo lene sa scriu/cant/nu sa si bem ceva cu Cristoase!. dar am vazut o gramada de filme, am vazut o gramajoara de poezii si niste muzica stranse in doua-trei gramajoare si mai mici. D-aia, in urma solicitarilor repetate zic, schimbarea Divinei Parodii va interveni curand cu sfaturi practice de la bunul mniezo. O sa vedeti voi. Pana una alta, eu revin la experimentul meu si va dau din nou o postare tare tare veche, cu scuzele de rigoare pentru cei care au mai citit-o deja. Read the rest of this entry »

Acum mai multi ani decat putem noi numara, pe vremea cand bunul mniezo daruise inchizitia de pe micile ecrane, Gajica a venit la bunul mniezo. De data asta la el. Nocturne. Sonate. Balade.

Acum vo un an doi, bunul mniezo s-a intalnit iara cu Gajica. De data asta la ea. Dimineata, proaspat ajuns, bunul mniezo face un dus, Gajica face o omleta. Pe fundal, pe youtube, mircea badea. Pe la pranz, bunul mniezo a atipit un pic, Gajica citea ceva rusi, pe fundal, mircea badea. Spre seara ne-am trezit, am fost la carciuma, am baut ceva si am povestit despre vremurile de altadat’. Ajunsi acasa, piliti, aruncam haine, stingem luminile, aprindem lumanarile,  pregatim coliva, etc. bunul mniezo se duce dupa apa, Gajica, deschide winampul. In winamp mircea badea frate!

Bunul mniezo, mare bucatar, le mai coace uneori. Pe vremuri, bunul mniezo avea o Gajica uber-interesanta. Era genul de Gajicacare il tinea pe bunul mniezo mereu ocupat si isi faceau intre ei tot felul de glume stralucite, de genul glume proaste. La un moment dat, bunul mniezo trebuia sa se intalneasca cu Gajica intr-un bar de la malul marii. Si cum bunul mniezo treba sa-si faca freza si avea si dacie, a trebuit sa orpeasca de vo doua ori pe drumul dintre Vama Veche si Costinesti ca ii sarise joja de la ulei si acuma erau bujiile pline de ulei si probabil ca nu se aprindeau bine sau dracu stie. In fine, daca n-ai dacie n-o sa intelegi niciodata partea asta dar o sa te coste 2 milioane sa schimbi o bujie. Revenind la poveste, bunul mniezo, obosit, plin de ulei de motor sub degete, ajunge cu intarziere de o ora la birt. O vede pe Gajicaca statea la bar si se duce frumos langa ea.Gajica era super nervoasa ca nu avea bani la ea si isi luase cafea si o terminase de vo ora si nu-si putea lua nimic ca nu stia macar daca bunul mniezo mai ajunge.  Gajica, nervoasa deci,  se gandeste la o gluma buna si tipa in gura mare sa auda tot barul “Nu, idiotule, nu mi-o trag cu tine, lasa-ma in pace, perversule”.

Mbiineeeee

bunul mniezo s-a luat frumos de adidasi si s-a dus la o masa in miezul barului unde a comandat o cafea in felul urmator: “espresso scurt in ceasca mare te rog cu trei de zahar, doua cuburi de gheata si restul lapte”. Dupa vo 10 minute in care bunul mniezo a ignorat-o total pe gajica si in care timp bineinteles toata lumea statea cu ochii atintiti pe bunul mniezo cel pervers si cu cartusul pe teava pregatiti sa-i dea lui mniezo ce merita pervers nenorocit, Gajica s-a induplecat si a venit la masa unde s-a aplecat deasupra bunului mniezo si i-a spus la ureche ca il iarta. Bunul mniezo atat astepta, cu un gest teatral a trantit cu pumnul in masa si a strigat (ca sa auda toata lumea):

“Cum plm 500 de mii, ca prima oara ai zis ca faci pe 200″. Apoi bunul mniezo a scos 100 de mii, i-a lasat pe masa pentru cafea si i-a zis la gajica ca sunt si pentru cafeaua ei si a plecat,  asa ca gajica a trebuit sa stranga din dinti si a luat cei 100 de mii si a platit si cafeaua ei si pe-a bunului mniezo, apoi a iesit afara, unde bunul mniezo radea de ea in dacie si s-au impacat de doua ori!

Later Edit: Am aflat ca cica intamplarea asta ar fi transformata in banc.  De asemenea, inca una dintre intamplari, adica asta,  pot fi verificate aici. Sunati si va raspunde Cristoase!, care ie manager acolo si il intrebati. Nu cu rusine. Mai ales intamplarea cu ceaiul, ca ii face mare placere sa o povesteasca!

Bunul mniezo si Cristoase! sunt prieteni vechi. Cristoase! detine prin mila bunului mniezo un birt intr-o comuna. Cristoase! a terminat scoala cam cum a terminat-o orice popa, devenind teoretic evident popa. Dar, din cine stie ce motive, n-a incaput sa profeseze la biserica, asa ca si-a deschis un birt. Cand Cristoase! are birt, bunul mniezo nu poate lipsi. Amu’, intr-o dimineata, ajunge bunul mniezo in sat intr-un ford marca microbuz si se indreapta cu pasi repezi direct catre birtuletul satesc. Acolo, vajnicii muncitori pe campurile tarii isi incepeau ziua cu incurajari la sticla.  Bunul mniezo se vede cu Cristose!, se bat prieteneste pe spate, bineinteles ca la sat nu prea era de gasit scotch asa ca am sorbit niste vin impreuna. La un moment dat, Cristoase! se tot plangea ca n-are marunt. Ce se gandeste bunul mniezo: hai da ca merg eu sa schimb. Bunul mniezo a luat hartia de 500 de mii si s-a imprastiat prin sat in cautare de schimbat. La chiosc n-aveau. La magazinul de cuie n-aveau. Atunci bunul mniezo a avut o revelatie. S-a dus peste drum. O cladire mare, cu clopot. Pe usa scris mare cu cruce: familia doamne-doamne. Bat la usa, intru, pe pereti poze de familie, cu unul dintre stramosi vanator de soparle, altul cu o carte in mana si mai o statuie mare cu unul care facea exhititionism pe cruce. Vad un ninja, ma duc la dansul: nu va suparati, casa domnului? zice da. domnul e acasa? zice da. am o rugaminte. zice da. vreau sa schimb niste bani. zice da. aveti marunti de tot, asa? zice da. avea intr-o cutie niste marunti pe care ii tinea pregatiti pentru turisti ca mine care aveau nevoie sa schimbe bani. dau hartia de 500, imi da inapoi 400. zic hopaaaaa, ce curs valutar au astia aici.. nu-mi treba, fara chitanta.  Se enerveaza si incepe sa boscorodeasca. Zic, tataie, uite cum sta treaba, da-mi toti banii sau trag cu prastia in exhibitionist.  Asta cred ca l-a enervat rau de tot, probabil el si exhibitionistul erau rude. Vorbim urat amandoi, pana la urma bunului mniezo ii pica fisa: Cristoase! facuse scoala de preoti, asta era popa, deci clar era ceva necurat la mijloc. Bunul mniezo incepe deci sa-l pomeneasca pe necuratul. ninja se indupleca si ii da inapoi hartia de 500 bunului mniezo si il da pe acesta afara din casa.

Bunul mniezo se inapoiaza la bar si mai ia o sticla, ca sa aiba Cristoase! sa-i dea rest.

Pe la pranz, ne punem toti la masa, la Cristoase! in casa. Eram asa: eu, Cristoase!, mama lui Cristoase! si tatal lui Cristoase!, ninja ala de care va vorbeam.

Bunul mniezo are o mare problema scriind chestia asta, pentru ca nu vrea sa-si piarda fanii mai credinciosi de felul lor. Dar pentru ca intamplarea, desi groteasca, are si o latura moralizatoare, treba totusi sa o auziti si voi.

Cristoase! isi aduce acasa pe Gajica. O cunoscuse cu doua ore mai devreme si Gajica parea dezghetata la minte si la trup, astfel incat Cristoase!, in primele 20 de minute de cand ajunsesera acasa, deja beneficia de Gajica in toate modurile cele neortodoxe posibile. Desi multi dintre dumneavoastra isi vor pune mana la gura cand cititi asta, Cristoase! a luat-o in brate pe Gajica duios si romantic si din spate, astfel incat actiunea s-a intamplat si pe alte locuri decat locul pe unde face Gajica pipi. Da, da, stim, e bleah! E câh! Nu bun! Pe masura ce Cristoase! se avanta tot mai adanc si mai repede, gajica pare din ce in ce mai de acord cu situatia. Pe masura ce gajica e din ce in ce mai de acord, Cristoase! grabeste ritmul. Si-au tinut-o asa cale lunga sa le-ajunga pana cand Gajica a inceput sa tremure de placere. Tremurand asa… Pfoai. Nu pot scrie asta, pentru ca oricat a ras bunul mniezo de Cristoase! pe tema asta, intamplarea nu e amuzanta, e doar scarboasa.  Un rezumat si gata: Cristoase! si gajica au facut prostii gresit si gajica a facut căcălică pe patura lui Cristoase!.

Dar pentru ca am promis ca povestea e moralizatoare, morala este asa: daca Gajica face căcălică pe paturică, nu o poti bate cu ziarul.

Robel, sau Robi, cum ii spune bunul mniezo, este ceea ce se cheama “Federatia Etiopiana de schi”.  L-am cunoscut in Etiopia, unde se dadea pe role, antrenandu-se pentru olimpiada de iarna. Era in desert cand facea asta. Interesant! Ce e si mai interesant e ca bunul mniezo n-a fost de fapt niciodata in Etiopia.

Oricum, omul asta merita sa faceti si voi cunostinta cu el. Chiar participa la Olimpiada. De iarna.

Oricum, de ce va spun asta.. Mai nou, il gasiti in Blogroll si pe Adrian Georgescu,  unul dintre cei mai buni editorialisti de sport de la noi. E sport, e bine scris si de multe ori afli despre oameni precum Robel de mai sus, iar cititorii lui sunt extrem de documentati si pertinenti. Unii au chiar umor!

Si inca ceva, AG e pletos si arata de parca fumeaza prea mult,  deci clar e de-al nostru.

Ieri noaptea bunul mniezo s-a betivanit cu Cristoase!, care a venit tocmai de la noi de-acasa de la malul marii pana la Timisoara. Cu ocazia asta ne-am comemorat mamele si am depanat amintiri. S-a intamplat ca prietenii bunului mniezo sa inchirieze acum multa multa vreme o amarata de carciumioara de vo doi metri patrati, unde sa sarbatorim faptul ca doream sa ne imbatam. Astfel ca, in jurul orei doua noaptea, dar mai ales in timpul ei, bunul mniezo echipat in jurul braului cu toate camasile de grunjeri ai prietenilor (adica vo 11 camasi) si Cristoase!, echipat cu fraza “mi-e rau”, zaceam pe acoperis, hotarati sa vomitam la vale. Ca sa intram cu ghetele pline de noroi in detalii, acoperisul nu era inclinat cam deloc, dar asta nu ne putea opri pe noi. Si unde nu-mi ies in cale, se cobor la vale din bar doi dintre prieteni, pusi pe fumat. Noi eram cam deasupra lor si tocmai calculam ce glume proaste sa le facem, cand, dinspre cetatea dusmana, discotecacomunala, se indreapta catre cei doi prieteni trei bucati de mobilier negru, dintre care doua sifoniere si o noptiera destul de solida. Sifonierele si noptiera, erau imbracati toti trei in treling si pantofi, fapt dupa care ne-am dat seama ca, coroborat cu culoarea de camuflaj a pielii pe timp de noapte, nu puteau fi tocmai intelectuali. Bineinteles, noptiera era pusa pe scandal, ceea ce a dus la nevrozarea sifonierelor care din senin si buna pace si de n-o fi cu banat, se apuca sa mi-i plesneasca pe prieteni. Bunul mniezo si Cristoase!, acesti batman si vatman intre eroii contemporani, bineinteles ca au sarit sa isi ajute prietenii. Au sarit dupa urmatoarea metoda: bunul mniezo a aplicat procedeul “ninja sinucigas”, sarind cu un Yoko Tobi Geri perfect fix in mufarina unuia dintre sifoniere.  Cristoase! la randul lui a sar.. nu. Cristoase! s-a dat jos frumos prin spatele barului, pe unde urcasem, apoi a ocolit curtea, a intrat prin spatele barului si a aparut si el la locul accidentului cam la vo 15 minute.

In timpul asta cei doi prieteni  disparusera bineinteles dupa colt, lasandu-l pe mniezo cu sifonierul ramas infipt bine in picioare si cu noptiera care tipa iritata. bunul mniezo s-a prins repede ca ceva e putred asa ca a activat brusc viteza roackerului beat, care e egala cam cu doi warp. Deci, in calitate de sportiv la acea ora, bunul mniezo nu prea putea fi prins. A ajuns acasa si s-a culcat linistit.

In acest timp, sifonierele devastasera barul si l-au pleznit bine pe singurul dintre roackeri care dormea linistit pe o canapea.unul dintre sifoniere, cel blagoslovit cu un mare “Caterpilar 42″ pe mocofan de bunul mniezo, sparsese cu pumnul vitrina carciumei si acum sangera pe procesul verbal al politiei, explicand de zor ca “deodata, din cer a venit unul cu multe camasi, asa ca eu l-am pleznit pe asta” – si arata spre prietenul nostru cu nume de neamt care si-o luase fara sa priceapa mare lucru.  Politienii nu prea reuseau sa completeze procesul verbal pentru ca nu intelegeau cum se scrie numele prietenului nostru cu nume de neamt. In fine, amenda, P.V. de constatare, etc etc.

Dimineata, vine Cristoase! la bunul mniezo, care Cristoase! e sinonim si simultan cu tipul de la doi de care va mai ziceam. In fine, era de-al casei, asa ca intra in casa fara sa-l intrebe nimeni nimic. Ajunge la bunul mniezo in camera, care bunul mniezo dormea linistit. Il trezeste si ii explica buimacului mniezo ce prostii au facut ei. Bunul mniezo cam uitase, dar, ridicandu-se in capul oaselor, gaseste stransa bine in pumn peste noapte dovada: o bucata de trening de vo 5 centimetri patrati, cu sigla de la adidas pe ea. Ce-am invatat noi astazi? Ei bine, nu te lua de roackeri ca-ti rup fâşul.

V-am tot amenintat pe ici pe colo, referitor la prodigioasa activitate intelectuala a bunului mniezo, despre care stau marturie o serie de aberatii in proza sau lirice si pe alocuri ploaie.

Amu sa va povesteasca bunul mniezo despre operele sale complete, care au fost la inceput o povestire, care a devenit nuvela, care se pare ca va deveni un roman foarte stufos, daca timpul, Debussy si, respectiv, bunii mei prieteni Justerini si Brooks imi vor permite.  Asta desigur  daca nu ma suna Cristoase! imbracat in melc cu camasa sa ma duca in locul pierzaniilor sufletului si ficatului, locul unde sunt ingropate multe Taine. Aberez. Am sa purced deci la publicarea a fragmente din pseudo-nuvelo-romanul “Casa”, adica, din cand in cand, veti gasi capitole distribuite random in paginile alaturate, astfel incat sa nu impiedice pe preacuviosul cetitor sa se dedice intamplarilor prin care bunul mniezo a avut onoarea si priceperea sa treaca cu bine. Va doresc deci lizionare placuta.