DIVINA PARODIE

Nu ma faceti sa vin la voi!

Cand un barbat adevarat, (ca mniezo asa, sa zicem) incearca mici trucuri de metrosenzualitate se pot intampla diferite minuni. Cand un barbat adevarat, (ca mniezo asa, sa zicem) are surori, cel putin una dintre ele e reprezentant al distribuitorilor de cosmetice sau chestii d-astea. Cand un barbat adevarat, (ca mniezo asa, sa zicem) a aflat ce face crema epilatoare, a vrut sa vada cum functioneaza asa ca si-a epilat o mana. Bineinteles ca, atunci cand un barbat adevarat, (ca mniezo asa, sa zicem) a aflat cum functioneaza, pe cealalta a barbierit-o cu lama, pentru prima si ultima oara in viata lui. Daaaaaaaaaar, daca asa functioneaza crema epilatoare, ce face un barbat adevarat, (ca mniezo asa, sa zicem)? Bineinteles, aplica acelasi principiu pentru dos. evident, cand un barbat adevarat, (ca mniezo asa, sa zicem) vrea sa afle ce face crema la dos, citeste instructiunile. Instructiunile sunt asa: nu folositi crema pentru dos! Asa ca am folosit-o. Drept urmare, 1 roman – pe bunul mniezo l-a usturat dosul. si 2 roman – cand a reinceput sa creasca bunul mniezo arata ca un calaret cand mergea pe strada. Cand un barbat adevarat, (ca mniezo asa, sa zicem) are o prietena la Cluj pe care sa zicem ca o cheama gajica si cand dansa se epileaza cu ceara pe picioare in bucatarie, bunul mniezo are limbrici si ii spune sa fie barbat sa nu se mai vaite. Ea raspunde, evident, hai sa te dau si pe tine un pic sa vezi cum e. Cand un barbat adevarat, (ca mniezo asa, sa zicem) e provocat, accepta provocarea. Cand un barbat adevarat, (ca mniezo asa, sa zicem) crede ca gajica blufeaza, el merge All in si accepta ceara pe piept. Cu exceptia fasiei de piele desprinsa de pe piept odata cu ceara, ca asa am simtit-o, cele trei fire de barbat adevarat (ca mniezo asa, sa zicem) de pe sfarcuri au trebuit luate cu aparatul. Cu sfarcuri cu tot. Cand un barbat adevarat, (ca mniezo asa, sa zicem) simte nevoia sa se spele, primul produs care-i pica in mana e egal cu orice alt produs de curatare. Asa ca intre sute de sampoane si geluri de dus cu avocado si lapte de corp cu levantica, bunul mniezo s-a spalat vartos cu ulei de masline care nu-mi explic nici azi ce mniezo cauta in baie.  Si nu in ultimul rand, cand un barbat adevarat, (ca mniezo asa, sa zicem) se hotaraste sa testeze pentru prima oara in viata o vopsea de par, barbat adevarat fiind o ia permanenta, astfel inca, ca sa o spele a trebuit sa se tunda. Acum, la batranete, un barbat adevarat, ca mniezo asa, tine la trei lucruri importante in viata: femeile, chitarile si parul de la dos.

Robel, sau Robi, cum ii spune bunul mniezo, este ceea ce se cheama “Federatia Etiopiana de schi”.  L-am cunoscut in Etiopia, unde se dadea pe role, antrenandu-se pentru olimpiada de iarna. Era in desert cand facea asta. Interesant! Ce e si mai interesant e ca bunul mniezo n-a fost de fapt niciodata in Etiopia.

Oricum, omul asta merita sa faceti si voi cunostinta cu el. Chiar participa la Olimpiada. De iarna.

Oricum, de ce va spun asta.. Mai nou, il gasiti in Blogroll si pe Adrian Georgescu,  unul dintre cei mai buni editorialisti de sport de la noi. E sport, e bine scris si de multe ori afli despre oameni precum Robel de mai sus, iar cititorii lui sunt extrem de documentati si pertinenti. Unii au chiar umor!

Si inca ceva, AG e pletos si arata de parca fumeaza prea mult,  deci clar e de-al nostru.

Bunul mniezo: …. de fapt, un studiu arata ca fetele sunt proaste in proportie de 85:%

Gajica: Stai linistit ca eu fac parte din restul de 25%.

mniezo: mda…

In timisoara, Cristoase! avea un caine pe care il chema Thar, un caine babalau cum nu existase caine de lupta pana atunci. Era mult spus caine de lupta pentru ca Thar era extraordinar de pacifist, desi daca se uita mai urat la tine nu aveai cum sa nu te sperii.. Thar era batran iar cand Cristoase! s’a imbolnavit grav de la o raceala provocata de o bataie pe care a luat’o intr’un bar si a zacut in spital o perioada mai in coma, mai sa’si vindece coastele rupte, Thar a zacut si el, pana a murit. Desigur, parodia divina face ca Cristoase! s’a vindecat dupa o luna-o luna jumate, dar saracul Thar, el de unde era sa stie cand s’a hotarat sa moara ca Cristoase! se va face bine? In memoria lui, a existat un bar in Timisoara care i’a purtat numele.

In barul asta despre care e vorba, bunul mniezo mai punea o muzica, mai lucra la bar. Acolo a cunoscut’o pe gajica de care ziceam in povestea aia de revelion. Gajica avea si ea o gajica, care se numea cealalta gajica. Cealalta gajica si bunul mniezo se priveau frumos unul pe altul, dara si gajica cu mniezo si gajica cu cealalta gajica se priveau frumos unul pe altul. Era mare incurcatura. Asa ca, pentru a nu provoca certuri, bunul mniezo s’a hotarat sa ii fie somn cu amandoua. Din pacate nu deodata, dar macar pe rand.

Desi erau extraordinar de frumoase, fiecare aveau o boala mica. Gajica era un pic anemica, dar numai un pic cat sa fie subtirica, cealalta ori era epileptica, ori avea darul lesinatului. Ei si acum sa trecem la cearta: cand s’a aflat ca mniezo le despartise pe cele doua gajici ca sa doarma cu ambele, mniezo s’a comportat ca un barbat adevarat: s’a imbatat si a negat tot. Iar scena arata asa:

Gajica tipa, ca orice anemica. Fetele anemice sunt prin definitie isterice cred. Mniezo se uita rosu prin ceata la ele in timp ce Cealalta lesina de zor. Gajica ii mai dadea doua palme sa o trezeasca, aia iar lesina, mniezo s’a dus la bar si a mai tras un vin.

Povestea se incheie cu cele doua gajici plangand una inbratele celeilalte hotarate sa il uite pe bunul mniezo si sa isi vada de viata lor armonioasa lipsita de penis. De altfel, l’au si uitat pe mniezo, Cealalta pana a doua zi, iar gajica pana peste o saptamana. Din cand in cand insa si in zilele noastre isi aduc aminte de parodia divina si mai dau cate un telefon sa ii explice bunului mniezo ca ce frumos le sta impreuna inca, dar mniezo stie ca in gandul lor Gajica isi repeta isteric ca era bine cu mniezo in timp ce Cealalta isi spune “cu mniezo inainte” si lesina.

Precum am promis, bunul mniezo continua seria povestirilor despre alergat in fundul gol, Mniezo si Cristoase! se aflau in oraselul de bastina, un orasel mic si urat asa cum sade bine oricarui oras construit in jurul unui obiectiv comunist. Pe la o vreme, alergam destul de des in fundul gol prin oras, cam o data pe saptamana. Ei si devenisem celebri, pentru ca treceam chiar si prin centru (desigur, centrul era pustiu miercurea la 3 dimineata spre exemplu) si mai treceam si prin fata celor doua banci din oras, un bcr si un brd, asezate vis-a-vis si ca sa fim cu adevarat eroi salutam paznicii celor doua banci cu chiraituri de cate ori treceam. Ca sa fie povestea completa, sa va povestesc un pic si despre Gajica, care era prietena omului in gasca noastra. Gajica era fermecata de iesirile noastre nude, asa ca insista mereu sa iasa si ea cu noi in astfel de situatii. Noi, desigur, nu eram foarte incantati cu ideea.. Asa ca intr’o seara, cand Gajica ne’a prins un pic piliti, zice “hai sa alergam in fundul gol”. Noi aburiti ne bucuram de idee, Gajica nu arata chiar rau si aveam motiv sa’i vedem un pic fundul.. Dar pana la coltul de unde porneam ne’a mai pierit din curaj.. Iar cand ne’am dezbracat, am aruncat urgent hainele in bratele ei si am tulit’o. Gajica a ramas un pic plutind in deriva, apoi si’a dat seama ca a fost tepuita si a inceput sa alerge dupa noi strigand. Iar intr’o miercuri pe la 3 dimineata, paznicii au vazut doi roacketi fugind in curul gol prin fata lor si o gagica cu hainele in brate alergand dupa ei si strigand: “Nu fugiti de mine, ca vreau si eu”… Si paznicii au dus vorba despre asa lucru minunat si astfel am ajuns celebri, mniezo si fiul sau, Cristoase!

Zic, sa fi fost pe la 1400. Iarna. 1400 altitudine, desigur.. mniezo cred ca facea cancer sau ceva, ca nu avea voie sa fumeze si lua antibiotice, iar toata lumea din cabana sarbatorea de aproape o saptamana schimbarea anului.. deprimat, chiar in ultima zi din an, cu cateva ore inainte de revelion, mniezo a luat hotararea drastica sa bea si el ceva. Si pentru ca toti prieteni lui mniezo erau mamosi si de doua ori mai solizi decat mniezo si il tineau sub stricta supraveghere sa nu fumeze/sa nu bea, mniezo si’a luat o sticla mare si frumoasa de vodka cu el si inca doua bidoane de vin si mai o patura si s’a refugiat pe malul lacului. N’are rost sa vorbim despre romantismul situatiei, cu anul nou pe lac, cert e ca pe la 5 dimineata, in prima dimineata din an, prietenii lui mniezo au gasit pe tarmul lacului hainele lui mniezo si sticlele goale. Mniezo recuperase. Nu la mare distanta, chiar peste lac, intr’un boschet de maracini, mniezo isi odihnea divina fiinta, in fundul gol, in ghete si acoperit cu patura. Desigur, mniezo fiind mai greu maracinii se lasasera cu el, iar patura atarna in maracini la vo jumatate de metru deasupra, formand un fel de cort. Bunul mniezo s’a trezit cand un prieten bun s’a imbunat si i’a aruncat o piatra pe patura, de fapt piatra am zis? era cel putin o stanca, care de altfel i’a si adaugat lui mniezo perla in frunte care lipsea din coroana facuta de maracini. Si asa s’a trezit mniezo, pe malul unui lac de jde mii de kilometri lungime, dar de numai 50 de metri latime, gol pusca, inghetat, mahmur, sfasiat de maracini si cu capul spart in frunte (si cu un smoc de patura pe care il adusese piatra cu dansa). Dar problema nu era ca mniezo arata precum fiul sau Cristoase! in filmul despre patimi, problema era ca lacul era prea lung sa fie ocolit.. Astfel ca, dupa un tatal nostru regulamentar, mniezo a prins curaj si a facut cei 50 de metri de lac inot in cel mult doua secunde si vo alte doua sutimi.. Martorii aflati la fata locului si azi jura ca l’au vazut pe mniezo mergand, ba nu! alergand pe apa! Si mniezo ar fi dat orice sa fie in momentul ala moise si nu mniezo!