DIVINA PARODIE

Cand un barbat adevarat, (ca mniezo asa, sa zicem) incearca mici trucuri de metrosenzualitate se pot intampla diferite minuni. Cand un barbat adevarat, (ca mniezo asa, sa zicem) are surori, cel putin una dintre ele e reprezentant al distribuitorilor de cosmetice sau chestii d-astea. Cand un barbat adevarat, (ca mniezo asa, sa zicem) a aflat ce face crema epilatoare, a vrut sa vada cum functioneaza asa ca si-a epilat o mana. Bineinteles ca, atunci cand un barbat adevarat, (ca mniezo asa, sa zicem) a aflat cum functioneaza, pe cealalta a barbierit-o cu lama, pentru prima si ultima oara in viata lui. Daaaaaaaaaar, daca asa functioneaza crema epilatoare, ce face un barbat adevarat, (ca mniezo asa, sa zicem)? Bineinteles, aplica acelasi principiu pentru dos. evident, cand un barbat adevarat, (ca mniezo asa, sa zicem) vrea sa afle ce face crema la dos, citeste instructiunile. Instructiunile sunt asa: nu folositi crema pentru dos! Asa ca am folosit-o. Drept urmare, 1 roman – pe bunul mniezo l-a usturat dosul. si 2 roman – cand a reinceput sa creasca bunul mniezo arata ca un calaret cand mergea pe strada. Cand un barbat adevarat, (ca mniezo asa, sa zicem) are o prietena la Cluj pe care sa zicem ca o cheama gajica si cand dansa se epileaza cu ceara pe picioare in bucatarie, bunul mniezo are limbrici si ii spune sa fie barbat sa nu se mai vaite. Ea raspunde, evident, hai sa te dau si pe tine un pic sa vezi cum e. Cand un barbat adevarat, (ca mniezo asa, sa zicem) e provocat, accepta provocarea. Cand un barbat adevarat, (ca mniezo asa, sa zicem) crede ca gajica blufeaza, el merge All in si accepta ceara pe piept. Cu exceptia fasiei de piele desprinsa de pe piept odata cu ceara, ca asa am simtit-o, cele trei fire de barbat adevarat (ca mniezo asa, sa zicem) de pe sfarcuri au trebuit luate cu aparatul. Cu sfarcuri cu tot. Cand un barbat adevarat, (ca mniezo asa, sa zicem) simte nevoia sa se spele, primul produs care-i pica in mana e egal cu orice alt produs de curatare. Asa ca intre sute de sampoane si geluri de dus cu avocado si lapte de corp cu levantica, bunul mniezo s-a spalat vartos cu ulei de masline care nu-mi explic nici azi ce mniezo cauta in baie.  Si nu in ultimul rand, cand un barbat adevarat, (ca mniezo asa, sa zicem) se hotaraste sa testeze pentru prima oara in viata o vopsea de par, barbat adevarat fiind o ia permanenta, astfel inca, ca sa o spele a trebuit sa se tunda. Acum, la batranete, un barbat adevarat, ca mniezo asa, tine la trei lucruri importante in viata: femeile, chitarile si parul de la dos.

mniezo DivinaParodie accepta, adevarat, arata, asa, barbat, bunul, cand, Cluj, crema, drept, face, mniezo, pentru, picioare, spele, vrea, zicem

Dl. Cristoase! si Dl. Club Taine s-au imbatat in noaptea de sambata spre duminica in asemenea hal incat au ajuns la slujba de duminica la biserica. Mbooon, sa facem o analiza a acestui text, ce-a vrut sa spuna autorul si mai presus de toate, de ce?

Va rog sa completati acest mic chestionar!

Motivele:

a)   domnul Jaggermeister i-a convins pe cei doi cu crucea din fruntea cerbului.

b)  bunul mniezo are nevoie de slujbasi in oastea sa.

c)  era inmormantare si s-au dus sa rada de rudele indurerate.

d) le place muzica din biserica.

e) au fost la agatat de babe.

f)  toate variantele sunt corecte.

2. Dialogul:

a) jagger catre Dl. Cristoase! si Dl. Club Taine: “Mars la biserica ‘tuva crucea mamii voastre”.

b) mniezo catre cei doi: “sa dea mniezo sa va ia dracu” (C) Panda all rights reserved.

c) catre rudele indurerate: “prietenul dumneavoastra e mort, nu-l mai servim. dar ii putem mazgali fata pe hartie, aduce-ti-l marti…”

d) “frate, mai bag-o pe-aia cu miluieste te rog”.

e) “i’m just a sexy boy, i’m not your nephew”

f)  toate variantele de mai sus.

g) niciuna dintre variante, baietii s-au dus doar sa vada daca e lume la concurenta.

si 3.  Everybody is “cum fu frateeee?”

a) n-aveau jagger asa ca s-au intors inapoi.

b) toate joburile de barbari erau deja luate.

c)   era inmormantare, dar rudele erau fericite.

d) muzica nu e rea, dar parca are prea mult reverb. oricum solistul e meserias.

e) daca sunt babe, Dl. Cristoase! le da shoturi. Si Dl. Club Taine le mazgaleste fata pe hartie.

f) vajnicii luptatori in slujba lui mniezo au terminat vinul, s-au spovedit dupa care au stropit pe toata lumea cu bere,s-au dezbracat, au dezbracat si babele la pieptul gol si sa vezi party frate!

g) niciuna din variantele de mai sus. s-au dus sa se uite la tablouri.

mniezo DivinaParodie barbari, biserica, chestionar, Club, Cristoase, Dar, dracu, duminica, fata, frate, hartie, mai, parca, rog, s-au, sexy boy, Taine, toate

I

Crescuse muntele din mare

Înalt,impunător

Și pentru-a se feri de soare

Se-nconjurase-n nor.

Păduri adânci,întunecate

L-acopereau de mult

Și văi abrupte, stânci înalte

Erau de netrecut,

La poale, valuri nemiloase

Îl biciuiau mereu,

Iar cețurile negre, groase,

Umpleau aerul greu..

În ăst decor, săpată-n stâncă,

În veacuri ce s-au stins,

Era o peșteră adâncă

Stăpână pe abis.

În astă gaură în munte

Mișu , stăpân, dormea

Și tremurau stâncile mute

Când Mișu sforăia!

Căci era Mișu cel mai mare

Dintre semenii lui,

Și când privea-ncruntat în zare

Cu ochii lui căprui

De frică se oprea și vântul

Și ploaia, deodat`

Și-l ascultau rostind cuvântul,

Porunca ce-ar fi dat.

N-aveau acum motiv de teamă

Căci Mișu dormea dus

Visând acum, de bună-seamă

Războaie ce s-au scurs…

Însă voinic era și-acuma

Deși de mult bătrân..

Căci noaptea neagră-i era muma

Iar tatăl – un nebun,

Un vrăjitor ce-l zămislise

Din lac neînceput

Iar când lumina se ivise

Era deja născut.

Deodată, timpul se oprește!

Și ploaia a-ncetat

Căci Mișu parcă se trezește

Și stă îngândurat.

Se-anunță parcă dimineața

Vântul adie – ușor,

Se-mprăștie încet și ceața

Urcând spre negrul nor.

În peștera ce-i e odaie

Își spune Mișu : ,,Las` ,

Întins pe patul meu de paie

Mai lenevesc un ceas”

II

,, Trezește-te odată, fiară,

Ești leneș și bătrân

Vrei să-ți repet a mia oară?

Și te mai crezi stăpân? ”

Mișu deschise-un ochi agale

Și către ea privi:

Cea mai frumoasă-ntre fecioare

Cum alta n-a mai fi!

Cu pletele curgând în valuri

Pe umerii de nea,

Lucind ca cel mai curat aur

Ca razele de stea!

Și gura roșă ca de sânge

Și în obraji bujori,

Că de-o privești inima-ți frânge

Și pentru ea te-omori..

Dar ochii ! negrii precum cerul

În noaptea cea mai grea

Ascund–năuntru lor misterul…

Cât de frumoasă–i ea!

Și – acuma era mânioasă

Și-n ochi avea văpăi.

..Mișu atunci convins se lasă

Și se-aruncă în văi…

Iar dedesupt marea mugește

De vânt neostenit

Și-o stâncă îl ademenește

Cu piscul ascuțit.

Dar când s-apropie pământul

Cu piscurile tari,

Mișu îmbrățișează vântul

Cu aripile mari.

Apoi zburând ca o furtună

Cu aripe de-argint

Tot norul negru îl adună

Lumină dăruind.

Iar soarele vesel străluce

Pe solzii-ntunecați

Mișu coboară și se duce

Spre codrii cei înalți -

Acolo, jos, în poieniță,

Se spală la izvor,

Apoi se-ntoarce la domniță

Deasupra codrilor.

În peștera ascunsă-n munte

Se știa Mișu domn.

Strânsese-acolo comori multe

În viața-i de dragon!

Căci toți dragonii strâng avere

Și aur și argint

Pentru dragoni nu e plăcere

Ca aurul sclipind.

Dar cea mai mare-ntre comoare

Rubinul prețios

Era prințesa visătoare

Cu părul ei frumos!

Orice dragon și-are destinul

Să strângă bogății

Să umple cu comori căminul,

Zeci, sute, poate mii..

Zgârciți cu-această strălucire

Comoara și-o păzesc

Și-ntr-un târziu duc la-mplinire

Destinul dragonesc

Răpind o tânără fecioară

Cu păr de-aur curat;

Și-aceasta le e lor comoară -

Destinul de urmat.

Şi cavalerii vin călare

Pe cai înaripaţi,

Ca pe dragoni să îi omoare

Să fie-apoi bogaţi!

Şi pe prinţese să le ceară,

Să urce pe-armăsar,

Ca să le ducă-n câte-o ţară

C-aşa-i povestea doar.

Numai că Mişu-mbătrânise

Şi el sta încurcat

Pentru prinţesă nu venise

Vre-un prinţ cu braţ armat.

Şi de venea vreunu `ntr-o doară,

Să vină, la ce bun?

Că-n loc de flăcări,doar pe-o nară

Scotea un pic de fum.

Şi colţii lui cei ca oţelul

Căzuseră  demult

Pe lângă asta, bătrânelul

Era şi-un pic cam surd..

Sătul era şi de fecioară!

O fi frumoasă ea!

Dar turuie de parcă-i moară

Despre menirea sa:

,,Aşteaptă tu să vină prinţul,

Pe cal înaripat

Atunci ai să-ţi găseşti sfârşitul,

Eu voi pleca îndat’!”

Dragonul o privea atunce

Cu aerul duios,

Cum tot vorbea cu glasul dulce

De prinţul ei frumos.

Trăise-atâta cu-astă fată

Având grijă de ea,

Că o privea precum un tată

Priveşte fiica sa.

Şi tot mereu privea în zare

Mereu, mai încruntat

Să-i vină ginere călare

Pe cal înaripat.

Şi mai făcea timpul să zboare

Spunând fetei poveşti

În care el, dragonul, moare

De săbii-mpărăteşti

Iar ea mereu mai răsfăţată

De ,,tatăl’’ grijuliu

Îi făcea solzii să albească

Cu mult mai timpuriu

III

Dar iată că în ziua-aceasta

Când Mişu-a hotărât

Să lumineze-n soare creasta

Muntelui mohorât,

Călare pe un cal ca neaua,

Cercând al lui noroc,

Vine un prinţ! De-argint e zaua!

Şi spada-i e de foc!

Se sperie un pic dragonul

Când vede la hotar

Cât de puternic pare omul

Ce-i fi-va adversar!

Trecură doar câteva clipe

Când calul înstelat

Lasă încet a lui aripe

Cu mândru nechezat.

Printul sari, isi scoase spada

Din teaca strălucind!

Iară veşmântu-i ca zăpada

Şi zaua de argint!

E prinţul! Vai! Prinţesa strigă

Şi leşină pe loc.

Prinţul spre Mişu se repede

Cu spada lui de foc.

Dar Mişu, ca în tinereţe,

Se mişcă repejor:

Cu gheara rupe frumuseţe

De spadă din cotor.

,,Un’ te grăbeşti, voinice dragă,

Spre moarte te repezi?

Pricepi că nu am chef de sfadă?

Atât nu poţi să vezi?’’

,,Păi, nu-ţi aperi comoara oare?

Fecioara ce-ai furat?’’

,,Fecioară e între fecioare,

Dar m-am cam săturat

Să-mi povestească-ntreaga ziuă

Că ai să vii pe-aici.

De veacuri bate apa-n piuă,

Tu ai păzi-o, zici?’’

Prinţu-l privi aşa-ntr-o doara

Cu-n aer gânditor:

,,Eu n-am venit pentru fecioară

Şi nici să te omor,

Ci înspre marea mea mirare

Când astăzi m-am trezit

Am văzut cum lucea în soare

Un munte de granit’’

,,Păi şi nu vrei să iei fecioara?’’

,,N-o iau, că-s însurat

Şi nici nu-mi trebuie comoara

Că-s rege şi-s bogat”.

Şi-aşa de rău îmi pare-acuma

Nevastă că mi-am luat,

Că despre-a mea aud întruna

Că-i place alt bărbat,

Şi-apoi îs tânăr şi nu-mi place

Să zac într-un castel

Ce pe deasupra se preface

Încet, într-un bordel…’’

Atunci gândi Mişu o clipă

Se hotărî ce vrea

Şi luând pe prinţ sub o aripă

Îi şuşoti ceva.

IV

În muntele crescut din mare,

În veacuri ce s-au stins,

Era o peşteră sub soare

Stăpână pe abis.

Şi-acolo stau două prinţese

Frumoase precum flori!

Şi şuşotesc secrete dese

Ascunse-ntre comori..

V

Plutind în zarea mărginită

Departe de castel,

Voinicii noştrii se prezintă:

-Sunt Mişu.

-Sunt Costel.

mniezo ParodieSerioasa abis, acum, adci, cand, cariera, cea, ceas, Dar, Destinul, duri, felicitari, fiar, gaur, Iar, lui, mai, munte, odat, pân, prin, sfor, vântul, vrei, zice

Batranul statea pe veranda casei albe, admirand multumit gradina cocheta asternuta ca un covor plin de culori in fata casei in care isi petrecuse ultima jumatate de veac. In fata, stejarul trona majestuos covorul de flori, iar cracile groase adaposteau un cor intreg de pasari, care salutau vesele aparitia soarelui in dimineata aceea plina de culoare. Batranul isi aprinse din nou pipa cu un chibrit care lua foc cu un sfarait molcom, parca in ton cu zambetul sculptat pe fata batranului, un zambet cald, ramas acolo inca din tinerete, de cand terminase de construit casa. Era mandru batranul de casa pe care o construise cu propriile maini, pe vremea cand se saturase de colindat lumea si se hotari sa se aseze si el undeva. O construise direct pe nisip, din lemn adus din padurea de departe, dinspre miaza-noapte, la cateva ore de mers pe jos. Mergea in fiecare zi dupa lemne pe care le cara cu bratul, insotit numai de visele in care casa ii aparea majestuoasa, parca privindu-l cu ferestrele largi indreptate spre mare. O construise direct pe plaja, in locul ala uitat de lume, in care parea ca nimic nu creste, desi la cateva ore spre nord gaseai padurea intunecata, de nepatruns, in timp ce chiar din locul unde el se apucase de construit crestea un munte inalt, in spatele caruia soarele disparea.

O construise exact cum ii aparea in vis. Inalta, impunatoare, indreptata cu fata spre marea albastra cu reflexii turcoaz si inspumata ca laptele, pentru ca soarele sa il trezeasca in fiecare dimineata cu razele calde. O construise acolo, pe plaja, departe de oameni, departe de restul lumii, departe de amintirile si constiinta care atunci il copleseau, dar pe care acum le uitase sau si le amintea vag de tot si de care oricum nu-i mai pasa. Cand a terminat de batut ultima bucata de scandura in acoperis, cand a terminat-o de vopsit, cand ferestrele au lucit pentru prima data sub razele soarelui prietenos, a stiut ca reusise cel mai bun lucru din viata lui si a stiut ca ala avea sa fie locul lui pana la sfarsitul vietii. Iar viata i-a trecut molcom, fara griji, in singuratatea lumii aceleia ciudate, in care soarele rasarea cu exactitate in fiecare zi, in care nu plouase niciodata. Ah! Ba da! Plouase intr-o noapte sinistra, in care    vantul aproape i-a daramat casa iar fulgerele luminau ca ziua cerul negru si infuriat. A plouat chiar atunci, cand el adusese din padure o ghinda, sperand ca in nisipul in care construia casa sa poata sadi un stejar. Si chiar a reusit, pentru ca a doua zi dupa ce a ingropat in nisipul din fata casei ghinda, in fata casei trona un stejar falnic, verde si impunator. Batranul, fericit ca furtuna de peste noapte nu-i distrusese marea realizare, nici nu s-a intrebat cum de crescuse stejarul atat intr-o singura noapte. De fapt, era fericit ca se intamplau toate lucrurile alea, pentru ca nu avea foarte multe de facut si acum avea la ce sa se gandeasca. In urmatoarele zile a plecat dupa alte ghinde, dar n-a mai plouat niciodata din noaptea aia si din nici o ghinda nu a iesit un alt stejar. Dupa ani de zile in care isi petrecuse diminetile pe veranda fumand din pipa sculptata, batranul a ajuns la concluzia ca furtuna aia diavoleasca, insotita de ploaia puternica, au facut stejarul sa creasca peste noapte. Cu timpul, la umbra batranului stejar nisipul a inverzit, nascand o gradina fabulos de verde, plina de flori si de o iarba parfumata, o iarba care mirosea dimineata a pepene galben, asta pana cand in coltul casei a aparut trandafirul ala rosu, care de cand a aparut a avut o singura floare mare, rosie, ale carei petale pareau sa cada continuu si care mirosea atat de puternic incat oriunde te aflai in gradina il puteai simti. Ba chiar, batranul isi aduse aminte ca intr-o zi, chemat de valurile puternice s-a aruncat in mare si numai dupa ce valurile l-au purtat pana hat, departe, de unde casa abia se mai vedea, abia atunci a reusit vantul sa imprastie mirosul persistent al trandafirului cu o singura floare.

Erau multe lucruri pe care si le amintea batranul dar nu incercase sa si le explice niciodata, sau mai bine zis nu reusise, iar, cu timpul, dupa toate aceste intamplari ciudate, totul a inceput sa i se para firesc, fara sa mai nasca atatea intrebari. De fapt, amintirile batranului erau confuze in cea mai mare parte, dar asta se datora cu siguranta varstei. Fumand si gandindu-se la toate astea, batranul privi balustrada cu vopsea alba, care incepuse sa se scorojeasca pe ici pe colo si isi dadu seama ca astazi aniversa saptezeci de ani. Saptezeci de ani! Erau saptezeci de ani in care zilele erau atat de asemanatoare intre ele, incat cu exceptia uneia sau alteia, toate formau un tot in mintea sa, incat abia si-a dat seama ca isi serba astazi aniversarea. Poate, in afara de ziua in care gasi stejarul bine infipt in fata casei, sau in afara zilei in care dibui de unde venea mirosul puternic, nu-si amintea de fapt nici o zi. Sau cel putin nu incerca sa isi aminteasca o zi. Pentru ca si-ar fi amintit si ziua aceea, poate la fel de fericita precum cea in care terminase casa, cand pe poarta nu foarte inalta a intrat in curte un catel cat un ghemotoc si a venit si s-a asezat direct la picioarele lui. Pe-atunci, era tanar. Dar privindu-si pantofii isi aduse aminte cum a venit si s-a asezat cu capul pe siret, da, exact pe siretul acestor pantofi pe care ii avea si acum si pe care nu incetase sa-i poarte de-a lungul vietii, fara sosete si acoperiti de o dara fina de nisip alb, pe care blestematul de vant il mai asternea pe veranda, pe pantofi sau pe pervazul ferestrelor. Atunci, cu o expresie uimita, lua catelul in palme si se uita la el cu drag, fericit ca avea un nou prieten. Catelul parea ca abia deschisese ochii si cand batranul isi apropie fata de a lui, isi lipi boticul umed de barba neagra si stufoasa a omului a carui inima tocmai o castigase.

Era un prieten fidel, devotat si jucaus, si batranul, pe atunci un barbat tanar si singuratic, ii facuse o minge din sosetele lui legate in jur cu niste ata, pe care i-o arunca toata ziua in timp ce el tragea din pipa pe veranda, mormaind multumit in barba neagra si stufoasa. Probabil ca au trecut asa multi ani, foarte multi, au trecut cam zece ani si catelul cu ochii mici si blanzi si boticul umed era acum un dulau mustacios, alb si blanos. Intr-o zi, ii arunca mingea si cainele nu se mai duse dupa ea. S-a mirat atunci, vazand cum sosetele acelea vechi si infasurate cu ata n-au trezit nici o miscare din partea cainelui. De fapt, cainele nici nu s-a uitat dupa minge, ci numai il privea cu ochii tristi, intins cu botul pe labe pe veranda acoperita de panza aceea subtire de nisip alb. I-a adus niste mancare, i-a pus niste apa, l-a imbiat cu covrigi, i-a impins chiar strachina cu mancare sub bot, dar cainele continua sa se uite la el cu ochii tristi, umezi si calzi asa cum erau si cand se intalnisera prima oara intr-o dimineata, cu zece ani inainte. Stia ce inseamna asta, stia ca ei traiesc de sapte ori mai putin, dar refuza sa creada ca o sa-si piarda un prieten atat de fidel si devotat. In noaptea aia, un nor urias a acoperit cerul de obicei plin de stele. Toata noaptea, cainele a urlat si s-a vaitat. Spre dimineata, inainte sa rasara soarele, au plecat impreuna spre tarmul inspumat al marii. Cainele schiopata, au mers greu. Au mers spre nord, pe malul marii, pana cand aproape au ajuns la padurea intunecata. Acolo, tarmul era inalt iar marea se spargea de stanci sub cararea pe care paseau, facand un zgomot ingrozitor. La un moment dat, s-au oprit si s-au privit. Un val puternic a izbit stanca chiar atunci, in timp ce cainele il privea trist, cu o privire pe care nu avea sa o mai uite niciodata. Atunci, parca marea a vuit deodata si el a impins cainele de pe buza stancii. A cazut fara sa schelalaie, fara sa scoata nici un sunet, iar el s-a uitat jos, pentru a-si vedea ultima oara prietenul zdrobit de o stanca, inainte ca un alt val sa ii fure trupul si sa il poarte in adancuri.

Prima raza de soare facuse marea sa se inroseasca, de parca o lume intreaga de sange se asternea in fata privirilor lui. A plans tot drumul catre casa cu hohote ragusite, iar cand a ajuns pe veranda, s-a asezat in balansoar sfarsit de puteri si cu inima franta-n doua.

Btranul isi scutura pipa, o umplu cu tutun si o aprinse din nou, gandindu-se la toate astea, cand se auzi scartaitul portii. Privi mirat cum in curte intra un tanar inalt, cu ochii albastri si o barba neagra, stufoasa. Era ca si cum s-ar fi privit pe el insusi acum atatia ani. Tanarul se apropie si saluta cu o miscare a capului, in timp ce batranul, dupa atatia ani de singuratate isi dadu seama ca nu mai stia sa vorbeasca. Nu mai vorbise cu nimeni de multi multi ani, dar nici tanarul nu scotea nici un cuvant. Se repezi in casa, de unde a adus o cana cu apa si un blid cu ceva mancare rece. Il gasi pe tanar asezat pe scari, cu spatele la el si cu fata la mare, parca asteptand. Ii era rusine ca nu era in stare sa spuna nimic, dar nici tanarul nu parea sa vrea sa scoata vre-un cuvant. Spre seara, s-au mutat in camera de jos, unde au stat tacuti, infipti in fotoliile  din fata semineului care nu fusese niciodata folosit. Dupa un timp, tanarul adormi, parea ca e obosit, asa ca se duse si el la culcare.

Au trecut asa zi dupa zi. Nu vorbeau, dar se intelegeau excelent privindu-se cu aceeasi ochi albastri unul pe altul. Tanarul se apucase de reparat ce batranul nu mai era in stare sa repare, a facut usa de la pod sa nu mai scartaie in bataia vantului care aducea nisip pe veranda, a vopsit casa din nou intr-un alb stralucitor iar intr-o zi, nu isi dadea seama de unde, a venit cu niste perdele albastre minunate pe care I le-a atarnat batranului la fereastra dinspre mare. Continuau sa nu vorbeasca, dar erau prieteni parca de cand lumea, iar batranul pregatea mereu salata verde adunata din gradina ingrijita in timp ce tanarul isi facea mereu de lucru prin curte. Se apucase de sapat o fantana in ziua aceea, iar acum stateau amandoi osteniti in fotoliile din fata semineului nefolosit, batranul fumand pipa iar tanarul cioplind intr-o bucata de scoarta din stejarul de-afara o figurina. Cand a terminat, i-a oferit-o si batranul a luat-o fericit, cu ochii umezi de la emotia care-l trecu atunci . Era un catel cu urechile cam disproportionate, cu capul cam mare, putea foarte bine sa fie si un cal, dar batranul stia ca e un catel.

In noaptea aia a fost din nou furtuna. Vantul parea ca va smulge casa din incheieturi, iar tanarul a umblat toata noaptea in ploaie, pe acoperis, strangand si batand la loc scandurile pe care vantul reusea sa le smulga.

Dimineata, balansoarul alb era gol. Tanarul sedea pe trepte, sorbind ceai cu gust de pepene galben, surprins ca batranul pe care il gasea de obicei treaz odata cu razele soarelui, acum nu aparuse din casa, mai ales ca el dormise pana mai tarziu, doborat de oboseala, de frig si de ploaia de peste noapte. La un moment dat, a urcat la etaj, cautand camera batranului. Nu fusese acolo niciodata. Il gasi intins pe pat, zacand si gemand incet cu vocea stinsa. Imaginea batranului cu ochii albastri aproape il facu sa planga in timp ce cobora dupa apa, ceai si ceva de mancare. In timp ce urca cu pasi repezi scarile, s-a impiedicat si a spart cana cu ceai, asa ca a trebuit sa mai coboare odata dupa ceai. Cand s-a intors, apa si mancarea erau neatinse. Incerca sa il faca sa bea niste ceai dar batranul ii dadu peste mana in timp ce gemea din ce in ce mai tare. Parea sa se chinuie, dar nu erau in stare sa isi spuna unul altuia nimic.

Peste noapte, a vrut sa stea langa el dar batranul l-a alungat cu mana uscativa. Apoi, l-a auzit gemand si a venit din nou. Incerca sa se dea jos din pat si l-a ajutat. Batranul si-a luat pantofii prafuiti in picioarele fara soseste si a plecat facand greu pas dupa pas. L-a urmat afara din camera, din casa. Afara din gradina. Au ajuns la plaja si au mers pe malul marii spre nord, pana aproape de padurea intunecata pe care el abia o ghicea stand pe scarile casei. S-au oprit la un moment dat deasupra marii, intr-un loc unde marea se spargea inspumata in stancile de dedesubt. Batranul il privi cu ochii umezi de parca implora. Intelese ca vroia sa il ajute sa se catere pe stanca, deasupra marii, dar ii era frica sa nu cumva sa alunece si sa cada in haul de jos.  Batranul incepu sa se agate de el cu mainile uscative, reci si tremurande. Il ajuta sa urce pana la urma si acum se uitau unul la altul cu ochii albastri si calzi, in timp ce batranul gemea inabusit.

In dimineata aia, cand soarele a rasarit din mare a parut ca o intreaga  lume de sange-i se intinde in fata ochilor albastri. A plans tot drumul pana acasa, singur si parasit.

mniezo ParodieSerioasa ani, batranul, cainele, cald, calde, cand, care, Dar, Dupa, era, gradina, isi, lume, mai, maini, nici, nimic, parca, parea, pe fata, plaja

Gajica lui Cristoase! s-a mutat la spital fiindca bause niste pietre si i-au ramas la rinichi. Acolo, ca orice gajica tanara, era insotita de niste babute preacuvioase, cu frica lui mniezo. Babutele care mai de care citeau carti, jucau carti, scriau carti, ma rog, ca babutele..Ce fac babutele de plictiseala? Ezac! Corec! Direc! Sporovaiesc toata ziua despre gajica si cum erau si ele tinere cand erau tinere.. Si ce fac babutele de plictiseala? Ezac! Corec! Perfec! Discutii toata ziua despre doctorul batranel si de treaba si daca ar mai merge o tura. Ei bine, da si babutele plang cateodata. Din vorba-n vorba, babutele, una (R) 70 ani, cealalta (C) 80, incep cu “apoi, ce zici ca eu mai pot?”. Si nu spun ca una dintre babute isi ia inima-n piept si degetul in zda. Dap, exact, degetul in . IN! Ii zice la cealalta babuta: “nu vezi ca nici degetu’ nu-mi mai incape?”. Cealalta babuta vine cu o privire inteleapta, ca babutele” “pai esti tu proasta, nu vezi ce deget gros ai?”

Cine n-are batrani, sa-si cumpere!

P.S. multumim pe aceasta cale gajicii ca am inghitit gheata din scotch cand mi-o povestit si amu am si eu gheata la rinichi.

mniezo DivinaParodie babute, Babutele, bine, care, carti, Cealalta, Gajica, incep, inima, lui, mai, nici, niste, orice, P.S, r 70, rinichi, rog, tura, zice

Mama bunului mniezo lucreaza in sinea ei la centrala nucleara de la Cernavoda. Mare realizare sa fii mare inginer pe unitatea doi, sau ce mniezo face ea acolo. Ma rog. Intr-o zi, pana si ea a fost promovata, motiv pentru care a chemat-o directoru’ al mare sa-i dea vestea. Directorii pe-acolo sunt canadieni, italieni, chestii d-astia. Apoi, mama cand a aflat a vrut sa-i transmita extazul dansei directorului si a vrut sa-i spuna “Doamne, am sa fac infarct” sau ceva de genul. Nu stiu de ce s-ar bucura cineva facand infarct. Oricum, pentru ca engleza mamei e limitata ca orice engleza a oricarei mame, i-a spus directorului asa: “oh my god, i’m gonna .. fac infarct!”. Pentru ca in engleza traducerea fonetica e urmatoarea: “o maj gɑd ajm gɑnə fək ɪŋfɑrt” directorul a inteles ce-ar fi inteles evident, orice director canadian: “Oh my god, i’m gonna fuckin fart!”. halal mod de-a spune ca te bucuri, nu?

mniezo DivinaParodie ajm, astia, chemat, directorului, engleza, fac, fii, fonetica, infarct, Mama, mamei, mare, mniezo, orice, pentru, sau, spus, vrut