DIVINA PARODIE

Nu ma faceti sa vin la voi!

Ca tot am zis de Cristoase!, in blocul ala de fapt eram trei. La etajul unu statea cel mai cool copil din oras, care avea inclusiv minge de basket. Pe vremea aia, venisera canadienii sa faca centrala si primul lucru pe care l-au facut au fost doua terenuri de basket absolut minunate.  Nu e neaparat foarte amuzanta faza asta, dar merita povestita, ca e tot din copilarie si e tot cu Cristoase! de la doi.

In fine, copchilul cool ne-a lasat mingea de basket la un moment dat, mie si lui Cristoase!, dar n-a zis caruia dintre noi o lasa. De unde si celebra “mi-a lasat-o mie.. ba mi-a lasat-o mie”. In fine. S-a terminat cu bataie. Bataie urata, adica. Am reusit sa-i umflu amandoi ochii lui Cristoase! si el avea ceva ghete care, aplicate ca’n reclame asupra testiculelor bunului mniezo, au durut frate. Mai aveam vanatai pe coaste si nu mai stiu ce, ca a fost chiar demult.

Apoi, ne-a batut mama. Mai mult pe mine, ca la Cristoase! se vedea mai rau ca o incasase. Plus ca eram copilul ei ceea ce genereaza o anume responsabilitate cand e vorba de bucati peste picioare cu o rigla desprinsa din ceva scaun pliant. Da’ l-a batut si pe Cristoase!, nu ma plang. La vo 10 minute, ne-a batut si mama lui Cristoase!, tot pe amandoi, si culmea, m-a batut de parca eu eram copilul ei, nu Cristoase!. Si tot peste acelasi picior, cu precadere. In acelasi loc. Bunul mniezo crede ca mamele sunt antrenate sa loveasca in anumit loc si li se distribuie ceva scandura, curea, antena de radio pe care am rupt-o, chestii de genul asta, cu care se antreneaza sa loveasca cu aceeasi forta in acelasi loc. Asta naste semne de intrebare. Anyways.

Peste inca alta ora am avut voie afara, amandoi. Am fost sa jucam basket, bineinteles. El nu prea vedea, eu nu prea puteam sa merg, asa ca scorul a fost egal.