Ieri noaptea bunul mniezo s-a betivanit cu Cristoase!, care a venit tocmai de la noi de-acasa de la malul marii pana la Timisoara. Cu ocazia asta ne-am comemorat mamele si am depanat amintiri. S-a intamplat ca prietenii bunului mniezo sa inchirieze acum multa multa vreme o amarata de carciumioara de vo doi metri patrati, unde sa sarbatorim faptul ca doream sa ne imbatam. Astfel ca, in jurul orei doua noaptea, dar mai ales in timpul ei, bunul mniezo echipat in jurul braului cu toate camasile de grunjeri ai prietenilor (adica vo 11 camasi) si Cristoase!, echipat cu fraza “mi-e rau”, zaceam pe acoperis, hotarati sa vomitam la vale. Ca sa intram cu ghetele pline de noroi in detalii, acoperisul nu era inclinat cam deloc, dar asta nu ne putea opri pe noi. Si unde nu-mi ies in cale, se cobor la vale din bar doi dintre prieteni, pusi pe fumat. Noi eram cam deasupra lor si tocmai calculam ce glume proaste sa le facem, cand, dinspre cetatea dusmana, discotecacomunala, se indreapta catre cei doi prieteni trei bucati de mobilier negru, dintre care doua sifoniere si o noptiera destul de solida. Sifonierele si noptiera, erau imbracati toti trei in treling si pantofi, fapt dupa care ne-am dat seama ca, coroborat cu culoarea de camuflaj a pielii pe timp de noapte, nu puteau fi tocmai intelectuali. Bineinteles, noptiera era pusa pe scandal, ceea ce a dus la nevrozarea sifonierelor care din senin si buna pace si de n-o fi cu banat, se apuca sa mi-i plesneasca pe prieteni. Bunul mniezo si Cristoase!, acesti batman si vatman intre eroii contemporani, bineinteles ca au sarit sa isi ajute prietenii. Au sarit dupa urmatoarea metoda: bunul mniezo a aplicat procedeul “ninja sinucigas”, sarind cu un Yoko Tobi Geri perfect fix in mufarina unuia dintre sifoniere.  Cristoase! la randul lui a sar.. nu. Cristoase! s-a dat jos frumos prin spatele barului, pe unde urcasem, apoi a ocolit curtea, a intrat prin spatele barului si a aparut si el la locul accidentului cam la vo 15 minute.

In timpul asta cei doi prieteni  disparusera bineinteles dupa colt, lasandu-l pe mniezo cu sifonierul ramas infipt bine in picioare si cu noptiera care tipa iritata. bunul mniezo s-a prins repede ca ceva e putred asa ca a activat brusc viteza roackerului beat, care e egala cam cu doi warp. Deci, in calitate de sportiv la acea ora, bunul mniezo nu prea putea fi prins. A ajuns acasa si s-a culcat linistit.

In acest timp, sifonierele devastasera barul si l-au pleznit bine pe singurul dintre roackeri care dormea linistit pe o canapea.unul dintre sifoniere, cel blagoslovit cu un mare “Caterpilar 42″ pe mocofan de bunul mniezo, sparsese cu pumnul vitrina carciumei si acum sangera pe procesul verbal al politiei, explicand de zor ca “deodata, din cer a venit unul cu multe camasi, asa ca eu l-am pleznit pe asta” – si arata spre prietenul nostru cu nume de neamt care si-o luase fara sa priceapa mare lucru.  Politienii nu prea reuseau sa completeze procesul verbal pentru ca nu intelegeau cum se scrie numele prietenului nostru cu nume de neamt. In fine, amenda, P.V. de constatare, etc etc.

Dimineata, vine Cristoase! la bunul mniezo, care Cristoase! e sinonim si simultan cu tipul de la doi de care va mai ziceam. In fine, era de-al casei, asa ca intra in casa fara sa-l intrebe nimeni nimic. Ajunge la bunul mniezo in camera, care bunul mniezo dormea linistit. Il trezeste si ii explica buimacului mniezo ce prostii au facut ei. Bunul mniezo cam uitase, dar, ridicandu-se in capul oaselor, gaseste stransa bine in pumn peste noapte dovada: o bucata de trening de vo 5 centimetri patrati, cu sigla de la adidas pe ea. Ce-am invatat noi astazi? Ei bine, nu te lua de roackeri ca-ti rup fâşul.

V-am tot amenintat pe ici pe colo, referitor la prodigioasa activitate intelectuala a bunului mniezo, despre care stau marturie o serie de aberatii in proza sau lirice si pe alocuri ploaie.

Amu sa va povesteasca bunul mniezo despre operele sale complete, care au fost la inceput o povestire, care a devenit nuvela, care se pare ca va deveni un roman foarte stufos, daca timpul, Debussy si, respectiv, bunii mei prieteni Justerini si Brooks imi vor permite.  Asta desigur  daca nu ma suna Cristoase! imbracat in melc cu camasa sa ma duca in locul pierzaniilor sufletului si ficatului, locul unde sunt ingropate multe Taine. Aberez. Am sa purced deci la publicarea a fragmente din pseudo-nuvelo-romanul “Casa”, adica, din cand in cand, veti gasi capitole distribuite random in paginile alaturate, astfel incat sa nu impiedice pe preacuviosul cetitor sa se dedice intamplarilor prin care bunul mniezo a avut onoarea si priceperea sa treaca cu bine. Va doresc deci lizionare placuta.

Pe bunicul lui mniezo il gasiti in blogroll. E ceea ce se cheama un voluntar si salveaza copii si i-a salvat in scandinavia si acum ii salveaza in portugalia si curand ii salveaza si in africa. Face ce am vrea toti sa avem curaj sa facem si bunul mniezo spre exemplu nu poate pentru ca ar trebui sa se lase de fumat.

Bunicul lui mniezo e inalt. E foarte inalt. Aproape da cu capul de crengile de la copac. Bunul mniezo nu trebuie sa se furiseze pentru ca el e mai scund si oricum e intuneric. Suntem personaje de Karl May si noaptea e din ce in ce mai neagra. Nu avem o varsta foarte inaintata, dar cum altii dau atacul la caise, noi atacam manastirea, in speranta gasirii chiliilor calugaritelor.  Curtea manastirii e foarte ingrijita si plina de lalele. Winnetou si Old Shatterhand sunt una cu natura in gloriosul lor conquest. Bine ca n-au caini fatucele astea ca altfel le stricam recolta de lalele. Pe prispa, lemnul vechi scartaie un pic si noua ne ingheata sufletele. Ajungem, ajungem, suntem acolo..

Si asa am aflat ca manastirea era de fapt de taici.

Am gasit o poza de la nunta lui Cristoase!, nu pun d-astea de obicei dar merita vazuta. Cristoase! vedeti si voi ce vesel e. Nasu mare vine cu papucii si berea la raport, iara mireasa e deja vanata, adicatelea relatia e clar de lunga durata. Sa le uram tinerilor insuratei casa de piatra!

Cristoase! vine cu Mercedesul proprietate personala de la chisinau, capitala moldoveniei. Drumul lung si plictisitor, muzica veche si buna, mercedesul limuzina, tapitat cu piele, diesel de la mama dieselurilor. Cristoase! fredoneaza ritmuri de la iron maiden si isi aprinde o tigara.  are ceva apa plata prin masina, o desface si ia o gura, in timp ce conduce relaxat. apoi ridica de buca stanga in sus, aia dinspre usa si da sa traga un vant, o basina, o flatulatie. vantul, basina, flatulatia nu sunt vant basina, flatulatie ci reminiscente de la betia de la chisinau, capitala moldoveniei, de cu o seara inainte. mai pe scurt si mai pe scarbos spus, Cristoase! se caca brusc pe el, dandu-si seama in timp de actiunea era in plina desfasurare. Cristoase! trage urgent pe dreapta, iese din masina si se repede in tufisuri unde termina ce incepuse pe bancheta din piele. Cristoase! se gandeste ce sa faca cu pantalonii si chilotii acum, ca nu mai erau de purtat. Ii lasa dracu acolo si porneste mai departe, imbracat la camasa, sacou si cravata, pantofi din piele lustruiti impecabil si in curul gol.

Intamplarea e deja amuzanta, in grotescul ei, dar de-abia acum vine partea amuzanta, cand in miezul drumului, proptit bine si cu o mana in care tine fluierul domniei sale, domnu ofiter de la circulatie il opreste pe Cristoase!. Cristoase! deschide geamul catinel si ii da actele lui domnu ofiter de la circulatie. Domnul ofiter de la circulatie se uita pe acte, se uita in masina, il vede pe Cristoase!, proprietar de mercedes, imbracat bussiness si in curul gol in acelasi timp si bineinteles, nu-si poate explica situatia.  Cristoae! lamureste problema: “M-am cacat pe ele”. Domnul ofiter de la circulatie tot nu intelege. Cristoase! ii explica civilizat cum s-a desfasurat toata treaba. Domnu ofiter intelege. LUI I SE INTAMPLA FRECVENT! Va inapoiez actele. Sa aveti o zi buna domnule Cristoase! Conduceti cu atentie!

Nu stiu ce-i cu mine de am scris de trei ori in doua zile.. asa ceva mai rar.  Dar daca tot am vorbit de copchilu cool de la 1 si de Cristoase! de la 2, sa va zic si de vecinii de la 4, nu?

Vecinii de la 4 erau prieteni buni cu parintii bunului mniezo, la acea vreme un tanar si vanjos flacaiandru inalt, frumos si destept ca bradul la cei 1,5 metri ai dansului masurati pe ceas.

Vecinii de la 4 erau prieteni asa de buni incat petreceau de multe ori serile la noi, dupa bunul obicei parintii petrec in sufragerie, “tu du-te dincolo cu copiii si jucati-va”. De mentionat ca bunul mniezo inca nu implinise buletinul, asa ca temerile mamei ca nu apartin de petrecerea adultilor erau oarecum de inteles.  Dar oricum, nu mai era mult pana la buletin, cred ca eram intr-a saptea.

Acuma, vecinilor le-a venit in vizita familia gajicii, care era si ea de-o schioapa cat mniezo asa, dar blonda si pe deasupra ii intra pieptul in camera la vo 5 minute inainte sa intre ea, cum sade bine oricarei gajica moldovianca venita tocmai de la German Rock. Cum suna asta pentru cineva ale carui colege de clasa de exemplu erau bine facute cam ca strugurii in martie, de ne era noua baietilor rusine sa ne schimbam de fata cu ele ca noi aveam tate si ele nu? Intrebarea era retorica, suna bine.

Acum stiti despre ce-i vorba, deci. Petrecere de tip “sufragerie”, bem ceva, mancam o sarmala, mai bem ceva, mai o cafea, mai dansam pe Mirabela Dauer iar de deasupra fotoliuliui din odaie priveste cu ochii dulci fata din “Rapirea din seray made in turkey”. In tot acest timp, copiii se joaca dincolo. Erau si multi, adica eu si gajica, asa ca ne-am putut inghesui intr-o singura camera, camera bunului mniezo, pe ceva fotoliu. Acum, ca detaliu, familia Bunul Mniezo vizitase previously (adica in episoadele anterioare) orasul German Rock, asa ca ne imprietenisem bine cu gajica. Primul sarut, prima mana sub tricou, apoi ne-au dat la gradinita..

Revenind. Bunul mniezo si gajica, precoci ca niste mici genii, el feroc, ea dibaca, exersau pupatul pe gura, o mare noutate in oracolele vremii.  Cam pe la jumatea pupatului care evident ne facea sa ne tinem respiratia mai mult decat scafandrii, se-aude o liniste de undeva. Circumspecti, bunul mniezo si gajica isi dau seama ca linistea se auzea din casa si inlocuise petrecerea. Tiptil tiptil, bunul miezo se apropie de usa si apuca brusc clanta si deschide usa. In camera se pravalesc la vale una bucata mama mniezo si una bucata mama gajica, una peste alta, claie peste gramada, care pasamite fusesera groaznic de ocupate cu ascultatul la usa.

Gata, am scris-o si p-asta, nu de altceva, dar am sentimentul ca mama lui mniezo a descoperit secretele internetului si viziteaza divina parodie.  Deci, la multi ani de 8 martie si mama e numai una!

Ca tot am zis de Cristoase!, in blocul ala de fapt eram trei. La etajul unu statea cel mai cool copil din oras, care avea inclusiv minge de basket. Pe vremea aia, venisera canadienii sa faca centrala si primul lucru pe care l-au facut au fost doua terenuri de basket absolut minunate.  Nu e neaparat foarte amuzanta faza asta, dar merita povestita, ca e tot din copilarie si e tot cu Cristoase! de la doi.

In fine, copchilul cool ne-a lasat mingea de basket la un moment dat, mie si lui Cristoase!, dar n-a zis caruia dintre noi o lasa. De unde si celebra “mi-a lasat-o mie.. ba mi-a lasat-o mie”. In fine. S-a terminat cu bataie. Bataie urata, adica. Am reusit sa-i umflu amandoi ochii lui Cristoase! si el avea ceva ghete care, aplicate ca’n reclame asupra testiculelor bunului mniezo, au durut frate. Mai aveam vanatai pe coaste si nu mai stiu ce, ca a fost chiar demult.

Apoi, ne-a batut mama. Mai mult pe mine, ca la Cristoase! se vedea mai rau ca o incasase. Plus ca eram copilul ei ceea ce genereaza o anume responsabilitate cand e vorba de bucati peste picioare cu o rigla desprinsa din ceva scaun pliant. Da’ l-a batut si pe Cristoase!, nu ma plang. La vo 10 minute, ne-a batut si mama lui Cristoase!, tot pe amandoi, si culmea, m-a batut de parca eu eram copilul ei, nu Cristoase!. Si tot peste acelasi picior, cu precadere. In acelasi loc. Bunul mniezo crede ca mamele sunt antrenate sa loveasca in anumit loc si li se distribuie ceva scandura, curea, antena de radio pe care am rupt-o, chestii de genul asta, cu care se antreneaza sa loveasca cu aceeasi forta in acelasi loc. Asta naste semne de intrebare. Anyways.

Peste inca alta ora am avut voie afara, amandoi. Am fost sa jucam basket, bineinteles. El nu prea vedea, eu nu prea puteam sa merg, asa ca scorul a fost egal.

O sa fie cam greu de crezut asta, dar acum mi-am adus-o aminte. Martori imi sunt sarmele, pentru ca Cristoase! e azi intr-un loc mai bun, dar fara alcool. Deci, in memoria lui!

Bunul mniezo locuia la 3, Cristoase! la 2, unul deasupra celuilalt. Au copilarit impreuna, au fumat impreuna, au baut impreuna, s-au batut si intre ei si mai ales unul pentru celalalt.. pe scurt, mniezo locuia la 3 si Cristoase! la 2.

Cristoase! a venit intr-o zi la mniezo ca sa stea aplecati si sa scuipe pe balcon pe sarmele de rufe ale bunicii lui Cristoase!, care, ca orice sarme de rufe erau atarnate la toate balcoanele, in fata ferestrei.

Lui mniezo ii vine ideea geniala sa il intrebe pe Cristoase! daca poate cobori pe balcon pana la el in casa. Lui Cristoase! ii vine ideea geniala sa faca ce ii sugerase bunul mniezo. Astfel ca o cadere de la etajul trei se desfasoara in felul urmator, din ce a observat mniezo la traiectoria spre pamant a lui Cristoase! :

Agatat de balcon, incerci sa cobori pe sarmele de mai jos. Bineinteles ca sarmele se rup, asa ca, vrand-nevrand cobori un etaj fortat, pana la urmatoarele sarme, care sunt agatate in caisul pe care toti il avem in spatele blocului. Acolo sarmele rezista, dar pentru ca tu ti-ai luat viteza doua etaje mai devreme, te trezesti in cais, zgariat tot si speriat ca dracu. Iti tragi rasuflarea, iti dai seama ca nu ai nimic, esti intins pe o craca de cais care se sprijina in sarmele de la etajul 1 si spre norocul tau sunt legate de balcon cu funie, ca sa nu ajunga copiii la fructele avarilor de vecini.

Dupa mai putin de un minut daca esti Cristoase! si nu prea te duce mintea si esti si greu de speriat, incerci sa afli cum cobori din cais. Foarte simplu. Iti dai drumul de pe craca si vrei sa te prinzi cu mana de craca. Genial gandit!

Dar,evident, cazi pe spate, infigi bine un cot in pamant si tadaaaaa, fractura.

Partea romantica la copilarie e ca, dupa ce ai cazut de la etajul trei, dupa ce spre norocul tau n-ai murit, dar ti-ai rupt mana, te bate ma-ta ca ai vrut sa furi caise.

Ceata, frig. Timisoara. Coafura bunului mniezo rezista. Bilet. Peron. Tigara. Frig. Gajica. Banca. Gajica pe banca. Ceata. Frig. Mniezo si Gajica pe banca. Tigara. Tigara. Carte. Tren. Compartiment. Ceata. Frig (doar e tren romanesc). Coafura bunului mniezo se imprieteneste cu coafura lu Gajica. 2 ore pana la Craiova. Gajica. Mniezo si carte. Coafura bunului mniezo rezista. Frig. Frig! Carte. Statie-tigara. Gajica, mniezo, batranica, compartiment.  1 ora pana la Craiova. Gajica, mniezo, compartiment. Batranica coborat. Coafura nu mai rezista mult. Pe frigul asta! 30 min pana la Craiova. Mniezo, gajica. Bun. Bun.[... - loc de interpretari] Bun. Bun. Mai repede ultimele doua trei bunuri. Deci, ciocolata bun. 10 minute, Craiova. Gajica imbracat. Mniezo prefacut indiferent, coafura rezista. Craiova. Gajica coborat.Tata venit dupa ea. Fulgere. Traznete. Coafura rezista. 5 minute dupa Craiova. Compartiment. Mniezo. Navetisti. Galagie. 10 minute dupa Craiova. Navetisti, mniezo, liniste, tren deraiat. Mniezo traieste. Sunat gajica, ajutat, tren deraiat.  Gajica vrut,mniezo vrut, tata nu vrut. Tata, gajica, ajuns acasa. Vazut televizor, tren deraiat. Sunat mniezo, ajutat, tren deraiat. Gajica vrut, tata vrut, mniezo nu vrut. Plecat Caracal autobuz cfr. Caracal. Gara. Frig. Coafura rezista. Sunat gajica Craiova, povestit toata noaptea. Dimineata. Autostop. Bucuresti. Sunat gajica. Gajica venit. Pranz. Cald. Apartament. Coafura rezista. Gajica vrut, mniezo vrut, tata nu aflat.

Iti seama cum trece timpul? Odata cu trecerea anilor, bunul mniezo realizeaza ca lucrurile se schimba. Cand era copil, bunul mniezo batea toti copiii din cartier. Acum, la batranete toti copiii din cartier il bat pe bunul mniezo..

Dar!

bunul mniezo, in maretia sa, a dezvoltat un plan de bataie copii cartier.

Deci, revenind:

Plan bataie copii cartier!

Hai mnoh, serios acum, chiar crede cineva ca bunul mniezo e atat de malefic incat sa bata copiii din cartier dupa un plan dinainte stabilit? Va spun, secretul sta in spontaneitate! Un plan adevarat este un plan de investitii! Sa va explic:

Bar, fum, aglomeratie, bunul mniezo investise toate resursele sale dupa un plan de investitii bine stabilit intr-o sticla de ceva si in niste sticlute mai mici de ceva cu care sa stinga sticla de ceva, respectiv in niste shoturi de ceva intre sticla de ceva si sticlutele mai mici de ceva.

Spre rasarit, calarind o gajica, apare o gajica. Gajica isi opreste gajica langa mine si imi spune fara sa descalece: **** ** ***. Nu vorbea romana. Nici engleza. Vorbea ceva, dar nu stie nimeni ce era. Apoi, aratand spre mine ceva cu pieptul ei bine constituit, isi mana gajica mai departe si dispare in multime.

Bunul mniezo se uita la sticla, sticla se uita la bunul mniezo si isi dau seama ca vazusera amandoi acelasi lucru. Ei bine, da, era o gajica, care calarea o gajica.

Manat de curiozitate, bunul mniezo isi croieste cu sticla intr-o mana, paharul intr-o mana si spada intr-o mana drum prin multime in cautarea gajicii calare pe gajica. Deodata, din perdeaua de fum, un brat puternic il trage pe mniezo pe gajica, langa gajica. Se apropie tiptil de urechea mea o pereche de buze voluptoase, care-mi soptesc un nume evident, polonez: Gajikjwa. Bunul mniezo se uita la sticla, sticla se uita la bunul mniezo si ne prezentam Gajikjwii pe rand. Gajikjwa isi mana Gajica pe care o calarea catre casa bunului mniezo, indrumat de acesta care o calarea pe Gajica stand in spatele Gajikjwii, cu o mana pe sticla,   o mana pe pahar si o mana pe spada.

Ajungem acasa si Gajikjwa, fara sa se dea jos de pe Gajica, il azvarle pe bunul mniezo in patul domniei sale unde demonul intruchipat de Gajikjwa calare pe Gajica l-a facut pe bunul mniezo sa isi dea seama ca nu mai mancase demult covrigi polonezi.

Sfarsit de puteri si doborat de Gajickjwa calare pe Gajica, bunul mniezo adoarme cu o mana pe sticla, o mana pe pahar si cu spada indoita.

Cand zorile mocneau, bunul mniezo s-a trezit langa o singura Gajica, poloneza, inalta de 194 cm si purtand tocuri de alte 10 cm.

Bunul mniezo a condus-o pe Gajica pana la lift, unde a pupat-o frumos pe buric, ca acolo ajungea, si i-a spus frumos La revedere!